Imprimati articolul

Noi, proştii, i-am crezut...

Noi, proştii, i-am crezut când ne spuneau
Că ţara-ncepe să se întremeze,
Că-i duduie motoarele din plin,
Iar ei veghează sus, pe metereze,
Să nu pătrundă Criza în cetate,
Spre alte zări vântoasa ei va bate...

Şi i-am votat, i-am înălţat în rang,
Tot aşteptând să facă o scofală,
Dar vorbele s-au risipit în vânt
Şi, iată, Criza dă şi-aici năvală...

Strivit de euro şi de dolar,
Pe zi ce trece leul se prăvale,
Ce cumperi azi e mâine şi mai scump,
Iar pensia şi salariul sunt de jale!

Mulţimi de oameni intră în şomaj,
Pe multe mese nu mai sunt bucate,
Cuţitul sărăciei pân’la os
Se-mplântă prin oraşe şi prin sate!

Aleşii noştri dau din colţ în colţ
Fiind prea nevolnici Criza s-o înfrunte,
Iar nava ţării prinsă-n uragan
Se clatină şi dă să se scufunde...

Nădăjduind să iasă la liman,
Se-mprumutară de la bănci străine,
Dar nu eram şi-aşa datori vânduţi,
Cum vom putea alt sac pe umeri ţine?

Plătind întruna rate şi dobânzi,
Ne vom speti, vom pierde toată vlaga
Şi vom ajunge neam de sărăntoci
Mergând din poartă-n poartă cu miloaga...

Ce nenoroc pe-al nostru biet popor
Să n-aibă-n frunte, ca odinioară,
La vremuri grele bravi cârmuitori
Cu grijă fără margini pentru ţară!

Gelu Oproiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

֩ Comentarii