Imprimati articolul

Noaptea Învierii în Humuleştiul lui Nică

E vremea cinstirii Domnului nostru Iisus Hristos. Satele, gătite cu multă înţelepciune de către gospodari, sunt acum parcă mai înfloritoare. Dar undeva în inima munţilor, un sat vechi, răzeş, despre care marele nostru scriitor Ion Creangă povestea cu atâta emoţie, freamătă parcă sub paşii grăbiţi ai sătenilor care merg spre biserică.

Glasurile copiilor, frumos gătiţi în costumele lor înflorate, sunt ca nişte clinchete de clopoţei ce trezesc la viaţă amintirile deosebite pe care acest sat le poartă în istoria lui. Humuleştiul este la fel de frumos ca şi pe vremurile când băiatul cu părul bălai se strecura neştiut din casa părintească pentru a se scălda în Ozana. Dar astăzi parcă este şi mai luminos! În Humuleştiul lui Nică, Învierea Domnului este aşteptată cu mult drag şi pioşenie. Sătenii poartă o grijă deosebită acestei sărbători de primăvară, lucru evident dacă privim spre faţa primenită a satului. Ogradele şi toate gospodăriile sunt anume curăţate, astfel încât ziua Paştelui să găsească satul curat.

Superstiţii străbune

Răzeşii au şi ei tradiţiile lor aparte. Spre exemplu, în Săptămâna Albă, deşi gospodinele deretică pentru a potrivi rânduiala casei, în încăperile ei nu se scutură nimic. Bătrânii satului spun că astfel brânza ori laptele puse la păstrare nu se vor strica. O altă superstiţie străbună spune că nici fuiorul de tors lâna sau cânepa nu se mai răsuceşte vrednic, asta ca nu cumva puii ce vor ieşi de sub cloşcă în vară să aibă picioarele sucite. Este, de asemenea, o vreme în care oamenii îşi amintesc de cei dragi plecaţi dintre cele lumeşti. În Săptămâna Mare, cimitirul este supus practic unei curăţenii generale. Fiecare familie vine la morminte pentru a curăţa ierburile şi pentru a înnoi candela unde se va aprinde lumina Învierii.

În Joia Mare gospodinele se întrec în pregătirea a tot felul de bucate gustoase. Aici, ca aproape peste tot în ţara noastră, pasca este deosebit de importantă, mai ales pentru că a doua zi de Paşti sătenii se adună pentru a se înfrupta din ea. O altă regulă urmată cu stricteţe de gospodinele din Humuleşti este că în Vinerea Patimilor niciun cuptor nu se mai aprinde pentru a mai găti ceva. Toate bunătăţile pentru sărbătorirea Paştelui se pregătesc dinainte, astfel încât vinerea singura treabă a humuleştencelor să fie înroşirea ouălor.

Ziua în care se deschide Raiul

În ceea ce priveşte rânduiala bisericească, în Vinerea Mare sătenii se adună cu mic cu mare şi se îndreaptă spre biserică pentru a asculta Prohodul şi pentru a trece pe sub o pânză pictată cu înmormân­tarea Domnului nostru Iisus Hristos. Sătenii cred că toţi cei care vor face asta vor fi feriţi de durerile de cap sau şale.

Sâmbăta de dinaintea Paştelui are şi ea o semnificaţie aparte în tradiţiile humuleştene. Bătrânii spun că în această zi Raiul îşi deschide porţile pentru a primi sufletele căzute în ghena Iadului. În noaptea Învierii fiecare pleacă spre casele lor purtând cu grijă lumina sfântă de la preot cu care se aprinde candela din casă. Lumâ­narea este păstrată tot timpul anului şi se zice că are puterea de a ne păzi de multe primejdii. În ziua Paştelui, sătenii se spală cu apă proaspătă pe faţă, apă în care s-au pus un ou roş şi un ban. Astfel vor fi veseli şi rumeni tot anul.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 7, 1-15 APRILIE 2010

֩ Comentarii