Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Forum   Contact   Arhiva
 

PARTENERI MEDIA

www.lumeasatului.ro trafic.ro

Imprimati articolul

Nectarul – marea atracţie a vieţuitoarelor

Biologii, preocupaţi de problemele mediului, găsesc material bogat în interacţiunile ce există între plantă, sol, vreme şi insectele polenizatoare, care contribuie la obţinerea de fructe.

Nectarul are la origine seva elaborată a plantei, sevă care conţine substanţe specifice, rezultate prin asimilaţia clorofiliană şi a căror sinteză este dirijată de codul genetic al speciei. Fiecare familie, fiecare gen şi specie de plantă se caracterizează prin anumite particularităţi de compoziţie a sevei elaborate şi a nectarului secretat.
Prin metabolismul glandelor nectarifere (nectariile), seva elaborată este transformată în nectar. Nectarul este eliminat în afară şi astfel este accesibil diferiţilor polenizatori.

O metamorfoză naturală

Există o corelaţie între secreţia nectariferă şi polenizare: începutul, desfăşurarea şi sfârşitul sunt simultane cu deschiderea anterelor şi eliberarea polenului. În acest fel, atractivitatea nectarului are rol în polenizarea şi fecundarea plantelor entomofile.

Însăşi vârsta florii, chiar în absenţa fecundării, este un factor de reglare a intensităţii secreţiei de nectar, care încetează  odată cu consumarea perioadei de înflorire.
Se constată la nectar o concentrare, aproape unic direcţionată spre substanţele glucidice cu moleculă mică (dizaharide şi monozaharide), deci a substanţelor cu gust dulce: zaharurile tip di-oligo se reduc sau dispar, în timp ce monozaharidele (glucoza şi fructoza) coexistă cu zaharoza sau o domină.

Atractivitatea nectarului faţă de insectele polenizatoare este suplinită de cantitatea de zahăr în miligrame, secretată de o floare în 24 de ore.

Această caracteristică a nectarului se numeşte „indice glucidic“ şi relevă conţinutul real în glucide, conţinut definitoriu pentru fiecare specie de plante.

Exemplificăm cu valori ale „indicelui glucidic“ (în mg zahăr) la câteva specii de pomi fructiferi: cireş - 0,48 mg.; măr - 0,95 mg.; cais - 0,31 mg.; piersic - 0,62 mg.
Polenizarea entomofilă este asigurată de întreg complexul floral, atât prin calitatea şi cantitatea nectarului, cât şi a polenului cu caracteristicile sale.

Ing. Maria IORDACHE, cercetător ştiinţific
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

Vizualizari: 589



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu



MUZEUL NATIONAL AL AGRICULTURII

Ziare.com

ziare-pe-net.ro stiri in timp real!

Anunturi agricole


© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI