Imprimati articolul

MUNTELE ŞI SPAŢIUL RURAL ROMÂNESC

Regiunea montană prezintă pe teritoriul ţării o întindere considerabilă şi condiţii pedogenetice foarte variate. Marea majoritate a solurilor montane aparţin unor tipuri întâlnite şi în regiunile de câmpie, deal şi podiş, faţă de care prezintă însă caractere specifice de soluri montane. Ca urmare a condiţiilor extrem de diferite, învelişul de sol al arealului montan din ţara noastră este variat.  Agricultura montană are anumite caracteristici şi suferă unele constrângeri inerente cauzate de izolarea geografică, de condiţiile meteorologice dificile şi de ecosisteme fragile ce îngreunează dezvoltarea.

Constrângeri

Agricultura şi silvicultura reprezintă ocupaţii tradiţionale în zonele rural montane, care au modificat peisajul zonelor şi care constituie unele dintre cele mai importante elemente ale tradiţiilor cultural spirituale. Prin variaţia condiţiilor climaterice şi a diferenţei de altitudine, zona montană este diferită prin învelişul vegetal şi prin etajarea formaţiilor vegetale.

Vegetaţia şi fauna

Pajiştile alpine alternează pajiştilor subalpine formate pe terenuri despădurite, acoperite în principal cu iarbă sau cu plante ierboase, habitatele reprezentate de pajişti având cea mai largă varietate de specii şi ecosisteme.  Fâneţele reprezintă cea mai remarcabilă caracteristică a zonelor montane, cu o mare bogăţie de specii şi plante, făcând parte din biodiversitatea biologică şi bogăţia peisagistică a acestor zone.

Vegetaţia montană mai este reprezentată prin păduri de molid, în care predomină molidişurile, iar în locurile mai joase întâlnindu-se bradul şi pinul, păduri amestecate de fag cu răşinoase, fag cu gorun, păduri de stejar în amestec cu alte esenţe lemnoase.  Fauna. Datorită poziţiei geografice şi a diversităţii condiţiilor naturale, aceasta este bogată şi diversificată, întâlnindu-se capra neagră, vulturul bărbos, cinteza alpină, şopârla de munte, iar în zona pădurilor găsim o faună bogată de cerbi, urşi, râşi, jderi, veveriţe, mistreţi, lupi, precum şi cinteza, sitarul şi cucul.

Peisajul rural

Zonele de munte au o mare bogăţie de biodiversitate şi peisaje, acest fapt datorându-se în parte izolării şi dezvoltării lor limitate prin comparaţie cu alte zone.  Diversitatea peisagistică cuprinde multitudinea peisajelor din zonele rural montane, recunoscute ca fiind de-o bogăţie şi frumuseţe remarcabile.

Turismul.

Peisajul rural extrem de variat, viaţa tradiţională şi monahală, potenţialul agricol şi silvic al României, arhitectura specifică mediului rural sunt factori ce favorizează turismul şi agroturismul.  Acesta din urmă, prin specificul de consum agroalimentar intern unde s-au produs alimentele, are funcţia de potenţare economică a capacităţii gospodăriilor ţărăneşti.

Prin faptul că majoritatea alimentelor consumate în activitatea de agroturism provin din producţia proprie, rentabilitatea activităţii de agroturism este ridicată, preţurile serviciilor fiind sub nivelul celorlalte forme de turism. Extinderea agroturismului are şi o importantă componentă educativă: cunoaşterea tradiţiilor culturale specifice zonei, a valorilor peisagistice şi istorice ale spaţiului rural.

Dezvoltarea agroturismului montan este un proces ce ţine seama de nevoile prezente şi viitoare ale turiştilor şi comunităţilor-gazdă, precum şi ale crescătorilor de animale ce asigură hrana, aducându-le beneficii pe plan financiar. Toate acestea generează oportunităţi de angajare pentru comunităţile locale, ajută la reducerea impactului asupra moştenirii naturale şi culturale, poate sprijini tradiţiile şi datinile populare, promovând produsele tradiţionale locale. Dezvoltarea rurală durabilă în plan ecologic se realizează în concordanţă cu dezvoltarea în plan economic şi social.

Succesul unei dezvoltări rurale depinde, în primul rând, de practicarea unei agriculturi durabile care are ca scop menţinerea unei corelaţii optime între cantitatea şi calitatea alimentelor şi conservarea calităţii mediului înconjurător, peisajul, datinile populare, tradiţiile jucând un rol important în păstrarea şi transmiterea acestora viitoarelor generaţii.

Dr. ing. Gina-Maria Gheorghe
Academia Română – Institutul Naţional de Cercetări Economice 
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010

֩ Comentarii