Imprimati articolul

Metode de conservare a lucernei prin însilozare

Lucerna este cea mai importantă cultură furajeră, deoarece există condiţii favorabile pentru cultivarea ei în aproape toate zonele ţării. Ca plantă de nutreţ se caracterizează printr-o valoare biologică ridicată, fiind folosită în hrana tuturor speciilor de animale, inclusiv a păsărilor. Una dintre metodele cu largă aplicabilitate în ceea ce priveşte depozitarea lucernei o constituie însilozarea. Avantajul constă în faptul că pierderile de substanţe nutritive sunt minime comparativ cu depozitarea ca fân, păstrarea furajului se face un timp mai îndelungat, iar operaţiile de recoltare, transport, preparare şi utilizare pot fi complet mecanizate.

Perioada optimă a recoltării

Recoltarea în vederea însilozării se face în faza de vegetaţie optimă la începutul înfloririi, atunci când plantele au un conţinut maxim de substanţe nutritive raportat la unitatea de suprafaţă suculentă necesară dezvoltării fermentaţiei lactice pe care avem interesul să o favorizăm. Însilozarea lucernei fără reducerea umidităţii plantelor, dar şi a altor leguminoase de nutreţ se face atunci când în perioada recoltării fânului intervin ploi de lungă durată, ca soluţie pentru salvarea producţiei de masă verde de la prima coasă.

Ca şi celelalte leguminoase, lucerna face parte din categoria plantelor greu însilozabile din cauza conţinutului mic de zahăr. Drept urmare, fermentaţia lactică se dezvoltă insuficient, deoarece predomină fermentaţiile nedorite (acetică, butinică). Evitarea acestui neajuns se face prin adăugarea în masa vegetală ce se însilozează a diferitelor preparate acide sau a culturilor de bacterii lactice selecţionate. Tot în acest scop, masa verde tocată se poate amesteca cu alte furaje bogate în glucide (melasă, făinuri de cereale, glucoză). Pentru fiecare 100 kg de lucernă sunt necesare 1,5-2 kg de melasă, diluate în două părţi apă.

Condiţii pentru însilozare

Procesul de însilozare decurge normal atunci când plantele nu conţin mai mult de 60-65% apă. Însilozarea lucernei fără reducerea umidităţii plantelor se poate corecta prin adaos de ovăz, orz, iarbă de Sudan din culturile ce nu se pretează pentru administrarea ca masă verde în hrana animalelor datorită creşterii conţinutului de celuloză.

Masa tocată se însilozează în straturi de 35-40 cm grosime, apoi se presează cu tractorul prin trecerea acestuia de 2-3 ori peste fiecare strat, pentru eliminarea aerului. După umplerea vârfuită a silozului, furajul supus murării se acoperă după procedeele cunoscute. Activitatea bacteriilor dăunătoare poate fi mai uşor înlăturată dacă umiditatea plantelor scade sub 50% şi se creează condiţii perfecte de anaerosiloză.

În cazul lucernei, momentul lucernei trebuie urmărit cu multă atenţie pentru că în zilele puternic însorite, după şase ore de la cosire, plantele pot fi tocate şi transportate la siloz. Este recomandabil ca masa verde cosită şi pălită să fie însilozată în aceeaşi zi. Dacă acest lucru nu este posibil, a doua zi lucerna se ridică de pe pământ, dar numai după ce s-a scuturat de roua de peste noapte. Umplerea silozului se face vârfuită, iar masa vegetală este puternic presată după fiecare strat. Se izolează de acţiunea factorilor atmosferici (arşiţă, ploaie, vânt) prin acoperirea cu metodele cunoscute.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 10, 16-31 MAI 2010

֩ Comentarii