Mărturiile ultimului frate Ion Ceauşescu (VI)

– Iată-ne cu „mărturisirile“ la episodul şase. Reacţiile au apărut încă după primul articol. Ele au venit nu numai din partea celor care au ţinut să vă omagieze activitatea în Aula Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice la a 70-a aniversare, ci mai ales de la specialiştii din producţie care s-au bucurat de sprijinul dvs. Ceea ce mă impresionează la unii dintre ei sunt nu atât elogiile aduse prof. dr. Ion Ceauşescu, cât uimirea că o revistă românească are curajul de a vă readuce în faţa opiniei publice după 20 ani de tăcere şi marginalizare.

Citindu-le mesajul, gândul m-a dus la cei care se opuneau reabilitării dvs. de frica presei. „Ce va zice presa, dacă îl reprimim în Academie pe Nelu Ceauşescu?“ – se întrebau unii dintre membrii marcanţi ai acestei instituţii. Iată că presa de bună credinţă spune ce trebuie spus şi va mai continua să scrie. Aşa cum a fost: cu bune şi cu rele.

– Recunosc că nu credeam în aceşti ultimi ani atât de dramatici pentru mine în posibilitatea de a mă putea exprima public. Eu nu ştiu câte ecouri aţi primit la redacţie, dar de patru luni telefonul meu sună întruna. Am înţeles că le este greu. Mie îmi este şi mai greu.

Am înţeles că trebuie să fiu pus la index, întrucât, dincolo de lucrurile bune pe care le-am făcut, sunt, totuşi, fratele fostului dictator. Recunosc că această apartenenţă mi-a creat în trecut unele favoruri de care alţii nu au beneficiat. Dar acestea au fost strict de ordin profesional. Pe mine Revoluţia m-a găsit fără vile, fără conturi în străinătate. Averea mea era omenia pe care o manifestam şi calitatea de a asculta ceea ce propuneau colaboratorii mei. Ei au intuit acest lucru şi de aceea s-au zbătut să mă promoveze. Şi, Doamne, câte lucruri bune am putut face alături de ei!

– Să începem cu unul dintre acele multe lucruri bune pe care le-aţi făcut.

– Era prin 1966, când m-am trezit pe o listă a Departamentului Agriculturii de Stat care trimitea în Italia câţiva specialişti să se documenteze în vederea construirii unei reţele de depozite pentru legume şi fructe. Am văzut, am notat şi, întorşi acasă, am făcut calcule: costul reţelei preconizate de noi era de 2,5 miliarde dolari.

Am tăcut şi mi-am văzut de alte treburi pentru că nu am avut curajul să solicit atâţia bani. Într-o zi sunt chemat la „tovarăşu’“: „Măi, Nelule, tu te plimbi de pomană prin străinătate, pe banii statului?“ – veni reproşul. I-am explicat că ideea cu depozitele este formidabilă, dar imposibil de realizat. „De ce?“ – vine întrebarea. „Din cauza costului imens: 2,5 miliarde dolari“ – îi răspund. „Şi dacă, totuşi, am face-o, cât am câştiga?“ – mă întreabă. Îi răspund că italienii ne-au asigurat amortizarea investiţiei în cinci ani. „Dacă este aşa, atunci vreau cel puţin câte un depozit în fiecare judeţ“, a venit porunca.

– Exact aşa cum a cerut „tovarăşul“. Au fost judeţe în care am construit şi câte două depozite. Afacerile mergeau atât de bine, încât am devenit printre cei mai mari exportatori ai Europei. Mă doare sufletul când aud că aceste construcţii sunt astăzi o paragină. Dar să lăsăm ca viaţa să meargă înainte, iar istoricii de bună credinţă să o descrie pe cea trecută. Aşa cum a fost ea: cu bune şi rele.

֩ Comentarii

֠ 1. ing. Nastase Sabinel -- (3-May-2010 )

Si cine va blameaza venerabile dom` profesor???? Ca in Romania a ajuns tupeul porcesc la rang de blazon peste tot in toate institutiile.Vrea cineva sa auda si sa invete ceva din experienta dumneavoastra foarte bine sa citeasca aceste rinduri publicate de aceasta revista cine nu sa-si vada de mizeria din sufletul sau si din jurul sau. Din cauza acestora care va blameaza a ajuns TARA ATA DE RIS IN EUROPA. Oare ce ar dori stimabilii sa facem toti sluj in fata lor???????? Sa avep pardon domnilor.

֠ 2. Maneanu Varvara Magdalena -- (5-May-2010 )

Aflu acum despre eminentul agronom Nelu Ceauşescu. Nu mă mir că Academia l-a renegat. Tot atât de bine ei, au uitat învăţăturile lui GH. Ionescu Şişeti şi au tăiat pădurile de salcâm şi altele şi acum să miră de dezastrul ecolocgic.Principiul ce coordonează societatea azi este unul. Tot ce s-a făcut înainte de 1989 nu e bun şi trebuie distrus şi anulat. Nici oamenii cu studii universitare dinainte de 1989 nu mai sunt buni , competenţi ci tinerii cu studii şi diplome la distanţă. Competenţa acestora constă în faptul că fură ce au făcut predecesorii revopsesc prost şi valorifică fară ruşine.

֠ 3. Niculai Popandron -- (6-May-2010 )

Este adevarat ca una din importantele realizari la care si-a adus o importanta contributie profesorul Nelu Ceausescu a fost construirea acelor depozite pentru legume si fructe.Pe data de 14 ianuarie 2009 am condus impreuna pe ultimul drum pe doi dintre marii pomicultori ai tarii:profesorii Vasile Cociu si Nicolae Cepoiu.In acea zi trista l-am intrebat pe domnul profesor cum am putut sa ne batem joc de aceste depozite care au fost atat de necesare si ar fi ajutat foarte mult si in prezent fermierii in valorificarea productiei.V-am facut depozite, au existat, unde sunt in prezent.

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu