Imprimati articolul

Lucrări de primăvară în livezi

Pentru că, în sfârşit, a venit momentul să ne luăm rămas bun de la îndelungata iarnă şi cum primăvara este anotimpul cel mai încărcat cu lucrări în livezi, am luat legătura cu o mai veche cunoştinţă a noastră, inginerul Petre Eremia, pentru că firesc este să aflăm de la un specialist ce lucrări se efectuează în această perioadă.

Dialogul a avut loc la ferma pomicolă din Lacul Rezi - Însurăţei, „o adevărată fabrică de produs fructe“, cum îi place domniei sale să o numească. Aşa am aflat că în acest moment în plantaţia pe care o administrează se continuă lucrările începute şi neterminate din toamna trecută, lucrări general valabile pentru orice livadă.

În intervalul februarie-aprilie se fac tăierile de rodire şi regenerare a pomilor în vârstă, se aplică îngrăşă­minte chimice şi organice, este urmărită cu atenţie starea de vegetaţie pentru a prinde momentul optim efectuării lucrărilor de stropit, se fac completările de goluri şi se încheie plantarea speciei cais. În plantaţia de care vorbim solul este lucrat cu veloxul şi freza cu palpator pe rândurile de pomi, iar acolo unde rezerva de buruieni este mare se face şi lucrarea de erbicidare.

Dintre toate verigile enumerate mai sus, tăierile de rodire sunt cele mai pretenţioase, întrucât ele se execută diferenţiat, în funcţie de particularităţile de creştere şi de rodire a soiurilor, de vârsta şi vigoarea pomilor.

Tăierile de rodire

Începem aşadar cu prima lucrare ca importanţă, şi anume tăierea de rodie pe care inginerul o aplică după principiile învăţate de la fermierii din Olanda şi Italia. Indiferent de tipul de livadă, când este vorba de tăieri trebuie respectate două principii.Primul principiu este cel al treimii, care spune că întotdeauna lăstarii laterali trebuie să fie de trei ori mai subţiri decât axul principal luat la bază, acolo unde este mai gros. Este vorba de respectarea valorii a trei raporturi sau mai bine zis a relaţiilor numerice care trebuie să existe între dimensiunea ramurilor de pe pom, având în vedere că există o corelaţie între grosimea trunchiului, grosimea axului şi cea a lăstarilor laterali. Prin aceste raporturi între trunchi, ax şi şarpante se urmăreşte o creştere armonioasă a pomului.

Prin tăierile de rodire aplicate la măr şi păr, de exemplu, se urmăreşte refacerea şi păstrarea echilibrului între nivelul creşterii anuale şi mărimea recoltei de frunte. Lucrarea are ca scop eliminarea semischeletului lung şi subţire, lipsit de ramuri roditoare, simplificarea şi regenerarea vetrelor de rod şi repartizarea simetrică a ramurilor de rod în coroana pomului. La pomii tineri se fac tăieri puţine, care constau în rărirea ramurilor de rod, la distanţa de 8-20 cm, în funcţie de vigoarea lor. La pomii maturi, linia de tăiere se stabileşte în funcţie de nivelul creşterii anuale şi cantitatea de rod.

Pentru încărcarea corectă cu rod se respectă cel de-al doilea principiu, şi anume cel al eliminării ramurilor preflorale. Conform acestui principiu, se lasă pe pom 50-70% din ramurile florale, eliminându-le aşadar în totalitate pe cele preflorale. La specia măr, de exemplu, rămân pe pom 50% din nuieluşe, mlădiţe şi ramurile cu ţepuşe şi se elimină smicelele şi ramurile cu pinteni. Toate tăierile se fac cu un ciot de minimum 3 cm, iar la cireş şi cais de minimum 5 cm pentru protecţia la monilioză. 

Cel mai bine este ca aceste tăieri să fie executate în faza de „buton alb“, pentru că atunci se observă cel mai bine ce anume trebuie tăiat.

Ce tratamente efectuăm?

De la desprimă­vărare până la scuturarea florilor tratamentele care trebuie aplicate sunt o completare a celor făcute în toamnă prin care se urmăresc fertilizarea, combaterea bolilor şi a dăunătorilor. Este vorba de făinare şi rapăn la seminţoase, de monilioză la sâmburoase, iar dăunătorul de care trebuie să avem mare grijă este păduchele din San José.

Tratamentul de la începutul lui martie este hotărâtor, de el depinzând în proporţie de peste 90% producţia de fructe, pentru că dacă apar boli acestea sunt compro­mise atât cantitativ, cât mai ales calitativ. Desigur că se pot folosi şi alte produse, dar numărul de tratamente este obligatoriu, iar după ploi de minimum 20 l/mp se repetă tratamentul anterior.

Să folosim inteligent azotul!

Tot la recomandarea fermierilor olandezi şi italieni, domnul Petre Eremia a ales să folosească ureea 46 la tratamente, deşi ofertele de îngrăşăminte foliare sunt numeroase. A făcut această alegere pentru că azotul  ajuta plantele la sinteza celor 20 de proteine care au ca element de bază forma amidică. În acest sens, ureea 46 care are azotul legat tot ca o amidă, odată ajunsă pe frunze şi lenticelele de pe ramuri, intră rapid în procesul fotosintezei şi formează clorofila, ajutând mult planta.

Se înţelege că toate acestea în cazul ureei se realizează fără efort, pe când azotatul de amoniu ajunge în proteine după consumarea de energie. La ferma din Lacul Rezi ureea 46 se foloseşte de 6 ani cu rezultate excepţionale, la fel şi îngrăşământul foliar Suprafol 30:10:10, care are azotul legat tot ca amidă.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2010

֩ Comentarii