Imprimati articolul

Lostriţa, „tigrul“ apelor din Carpaţi

De câţiva ani, la Complexul Salmonicol Brădişor Vâlcea a început o frumoasă poveste legată de creşterea unei specii pe cale de dispariţie - lostriţa. Deşi încercarea de repopulare a apelor din România cu această specie de răpitor a fost sortită eşecului, iată că la Brădişor, în inima munţilor, pe lângă producţia de păstrăvi, specialiştii au reuşit să populeze bazinul şi cu lostriţe.

Un unicat în România

„Aici avem două nuclee de lostriţă, cele mai mari din România în ceea ce priveşte creşterea salmonidelor. Suntem singurii din ţară care mai creştem lostriţe, chiar dacă se pare că mai există un lot în zona Băilor Herculane, care însă nu a dat rezultate. Noi am înregistrat rezultate deosebite, în special în primul an, în 2006, când am reprodus în captivitate această specie. Lostriţa este o salmonidă mare, specifică râurilor din Carpaţi.

Această specie de peşte trăieşte, de asemenea, şi în ţări precum Cehia, Slovacia sau Ucraina. Dorinţa noastră cea mai mare este să repopulăm apele de munte cu lostriţă, în primul rând cele din judeţul Vâlcea şi apoi pe cele din ţară. Probabil, în timp, vom reuşi şi noi să ajungem la creşterea industrială de lostriţă, aşa cum în prezent fac numai cehii. Este o problemă de timp şi investiţii majore, dar eu sunt convins că acest proiect se va putea duce la îndeplinire“, ne-a declarat inginerul Ion Oprescu, directorul Direcţiei Silvice Vâlcea.

Protejată de lege

Lostriţa face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Salmoniformes, familia Salmonidae, şi este cunoscută popular sub numele de lostriţă sau puică.

Adevărată podoabă a apelor noastre de munte, lostriţa îşi găsea odinioară bun adăpost în multe râuri din România. În zilele noastre însă este pe cale de dispariţie, întâlnindu-se destul de rar numai în bazinul Dunării, în zonele superioare ale fluviului, Bistriţa moldovenească, în Dorna, Vişeu, Ruscova, Tisa, Cerna şi în unele lacuri precum Bicaz, Vidra, Vidraru.

Pe râuri preferă zonele mai joase, chiar sub zona lipanului, intrând până în zona mrenei. Preferă zonele cu curent puternic, ascunzându-se sub cascade, buturugi, pietroaie etc. Deşi până în urmă cu câţiva ani era un peşte foarte răspândit în apele de munte şi colinare, pescuitul abuziv şi poluarea au dus această specie în pragul dispariţiei.

O rapacitate ieşită din comun

„Este cel mai mare salmonid din apele noastre, ajungând la dimensiuni impresionante. Astfel, au fost semnalate exemplare de peste 30 kg la noi în ţară şi de 52 kg în Croaţia. De obicei, lostriţa creşte în lungime peste un metru, iar ca greutate atinge 12 - 14 kg. Răpitor tipic, este înzestrat cu o gură mare, dinţi puternici şi numeroşi.

Culoarea corpului este argintie, pe spate brun-verzuie, cu irizaţii roşcate, iar pe pântece galben-argintiu. Preferă să vâneze pe înserat şi noaptea, iar în primele faze ale vieţii se hrăneşte cu insecte, dar pe măsură ce creşte atacă mrenele, clenii, neocolind nici broaştele, şoarecii şi adeseori nici păsările de apă. Când atinge vârsta de patru-cinci ani, lostriţele se adună în perechi şi urcă în amonte. Pot sări peste obstacole de peste un metru înălţime în dorinţa lor de a ajunge în ape mai sigure pentru depunerea icrelor“, ne-a mai povestit inginerul silvic.

Cum spuneam, numărul lostriţelor în România a scăzut considerabil, iar arealul de viaţă este tot mai mic în fiecare an. Dacă nu se vor lua măsuri speciale de protejare a acestei specii este foarte posibil ca numai în câţiva ani lostriţa să fie pusă în galeria vieţuitoarelor dispărute din ţara noastră. Acest peşte se află pe lista privind instituirea unor măsuri de protecţie pentru unele specii de peşti cu valoare economică şi ecologică.

Monica Feher
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2010

֩ Comentarii