Imprimati articolul

Legumele protejate în viziune modernă

Adevărul este că dispunem de o experienţă îndelungată în producerea legumelor protejate. Ce-i drept, am pornit de la adăpostirea lor sub o folie rudimentară, ajungând în final la o reţea formidabilă de cultivare sub cupolele din sticlă care împânzesc aproape toată ţara. Aceasta reprezintă trecutul, pentru că astăzi suntem în măsură să schimbăm radical concepţia de cultivare a legumelor în spaţii protejate.

Noul tip de folie este pe cale să scoată sticla din peisajul legumelor cultivate în sistem protejat. Despre toate acestea ne vorbeşte inginerul buzoian Petre Eremia, cel care timp de patru decenii a participat la clădirea unui sistem horticol de referinţă în Europa. După 1990, alături de colegii săi, a asistat la destrămarea lucrării lor. Domnia sa revine în prim-planul reclădirii horticulturii româneşti, conştient că nu poate sta deoparte, criticându-i doar pe cei care gestionează neajunsurile acestui sector.

Din tradiţia legumicultorilor buzoieni

Rep.: Domnule inginer, sunteţi un veteran al promovării culturilor de legume protejate sub diferite forme. Ce ne puteţi spune despre schimbările de esenţă produse în actualele tehnologii?

P.E.: Realizarea de legume în „conveier“, ceea ce înseamnă un teren permanent ocupat şi care produce în toate lunile anului, este o tradiţie a legumicultorilor buzoieni care, pe lângă pricepere, folosesc pe suprafeţe mari sistemul culturilor protejate, folia perforată, folia pe tunele mici şi înalte, la care se adaugă specii şi soiuri preluate de la fermierii din vestul Europei şi, nu în ultimul rând, tehnologiile de vârf.

Cu mulţi ani în urmă, după o vizită în Italia, la o expoziţie unde s-au prezentat noutăţi în domeniul folosirii maselor plastice în legumicultură, am construit şi în Buzău noul model de solar tip tunel înalt pentru culturile cu talie mare şi am utilizat folia perforată pentru culturile de verdeţuri şi cartofi timpurii. Această tehnologie este valabilă şi astăzi, cu condiţia să fie aplicată de adevăraţi profesionişti care trebuie să ştie că legumele realizate sub plastic prezintă unele particularităţi faţă de cultura în câmp.

În climatul artificial din aceste adăposturi, există o vizibilă interdependenţă între organism şi mediu. Acestea se influenţează reciproc. Ţinând seama de cerinţele plantelor legumicole faţă de temperatură, în corelaţie cu lumina, se stabilesc principiile de construcţie a adăposturilor acoperite cu plastic, dar şi epoca de semănat şi plantat şi agrotehnica aplicată pentru a realiza culturi verzi tot timpul anului.

Cultivăm legume care se dezvoltă la 12-18 grade, altele la 18 -23 grade. Există culturi de zi scurtă, altele de zi lungă, sunt legume cu talie mică şi altele cu talie înaltă care trebuie palisate şi, în fine, ne interesează şi posibilitatea lucrării mecanizate a solului. La toate aceste cerinţe răspund bine tunelele înalte preluate din Italia, dar care sunt folosite cu succes în zilele noastre în Grecia, Spania atât pentru legume, cât şi pentru cultura căpşunului. La noi continuă să fie construite adăposturi înalte, confecţionate din lemn şi care nu răspund cerinţei de semimecanizare. Mai mult, acestea se aerisesc greu, folia se înlocuieşte anual şi, nu în ultimul rând, costă dublu ca preţ.

Un model folosit cu succes în vestul Europei

Rep.: Spuneaţi că modelul a fost preluat din experienţa fermierilor din vestul Europei. De ce la noi s-a renunţat aşa uşor la o asemenea tehnologie?

P.E.: Plecând de la ideea că putem primi bani mulţi din fonduri europene, prin SAPARD, PNDR, s-au construit sere de tip olandez acoperite cu plastic (mai nou, şi franţuzeşti) foarte scumpe - 500.000-1.000.000 €/ha, fără un studiu al condiţiilor reale din ţara noastră, ceea ce a dus la cheltuieli mari cu producţia. Acestea nu s-au recuperat deoarece, la noi, cultura de roşii de exemplu, cea mai rentabilă, apare odată cu cea produsă în câmp, în sudul Europei, şi care se vinde la preţ de dumping. La căpşuni, producţia realizată în ţara noastră în sere cu plastic apare odată cu cea realizată în Grecia, în solarii tip tunel. Acest tip de solar, despre care se spune pe nedrept că este depăşit, se foloseşte în toată lumea numai la noi nu, pentru că întotdeauna trebuie să luăm ce e mai scump.

Să nu renunţăm la solarul tip tunel!

Rep.: Pentru a vă înţelege pledoaria vă rugăm să ne explicaţi cum se construieşte acest solar tip tunel, care, după cum ne spuneaţi, prezintă multiple avantaje.

P.E.: Tipul acesta de solar se realizează din ţeavă de construcţii neagră de 25-37 mm grosime şi care se taie la 12 m lungime. Pentru a putea fi confecţionate arcele cu o deschidere de 5,20 m, din care este compus solarul, bucăţile de ţeavă se arcuiesc pe o masă special construită, un banc de lucru mai exact, cu dimensiunea de 6/3m, cu o pârghie de roluit lungă de 5 m, având la 2,7 m două role. Pârghia prinsă la mijlocul bancului de lucru se mişcă manual, iar ţevile se arcuiesc cu o deschidere de 5,2 m şi o înălţime la coamă de 2,7 m.

Un solar se construieşte din module de 2,5 m, cel mai practic fiind alcătuit din 14 arce şi 13 intervale cu o lungime totală de 33 m. Astfel că la un hectar vor intra 30 de tunele. Între solarii se lasă un spaţiu de 1-2 m pentru prins folia. Arcele se fixează în pământ prin intermediul a doi ţăruşi confecţionaţi din ţeavă de 50 mm şi se rigidizează cu trei lonjeroane, tot din ţeavă de 25-37 mm, unul pe coamă şi câte unul în dreapta şi stânga, la jumătatea distanţei coamă-sol. Înainte de a pune folia de polietilenă, care trebuie să fie groasă de 0,15-0,20 mm, se trag pe lungime 4-6 sârme de 2,5 mm.

Folia se aşază în solzi, după care se pune al doilea rând de sârmă care se leagă cu copci de primul. Este bine să se treacă o bandă de polipropilenă peste solar pentru o mai bună rigidizare, în cruciş, de la un stâlp la altul. Este bine să amplasăm solariile pe un teren ferit şi lângă o sursă permanentă de apă. În plus, cred că ar trebui să recomandăm o asociere a mai mulţi cultivatori pentru amenajarea bancului de roluit arce de solarii, confecţionat şi fixat lonjeroane şi ţăruşi.

Ce şi când plantăm?

P. E.: Pentru perioada imediat următoare este suficientă următoarea grilă: Începând din luna august eşalonăm culturi de spanac, salată, ridichi de lună, verdeţuri, ceapă verde, care se seamănă de 2-3 ori, după 1 decembrie, folosind şi tunele mici, peste brazde.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 5, 1-15 MARTIE 2010

֩ Comentarii