Imprimati articolul

LAPAR face planuri din Bacău

• Interviu cu preşedintele interimar al Ligii, Laurenţiu Baciu

Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR a făcut, la sfârşitul anului trecut, o schimbare de „macaz“ surprinzătoare la prima vedere, dar previzibilă pentru cei care cunosc mai multe despre activitatea acestei structuri. Preşedintele LAPAR, Nicolae Sitaru, şi-a prezentat demisia, conducerea interimară fiind preluată de băcăuanul Laurenţiu Baciu.

– Ce împrejurări au determinat, domnule Baciu, demisia unui preşedinte şi interimatul dumneavoastră? De ce a fost nevoie să se ajungă aici?

– Ar fi mai multe de spus aici, dar ceea ce a cântărit cel mai mult a fost insuficienta implicare în rezolvarea celei mai importante probleme a agricultorilor: subvenţia pe suprafaţă de la buget care, după cum se ştie, a ajuns de la 73 €/ha, cât era notificată la Bruxelles, la 30 €/ha. Aceasta, la care s-a adăugat opoziţia manifestată de organizaţiile profesionale de a ieşi în stradă pentru rezolvarea acestor probleme, a determinat demisia domnului Sitaru şi alegerea mea ca preşedinte pentru un interimat de 90 de zile. Şi am hotărât să rezolv problema în numai două luni.

Agricultură sau politică?

– Este vorba şi de ingerinţe politice în activitatea LAPAR? Mai exact, a fost cumva pericol de subordonare politică, la un moment dat?

– Da, pentru că vorbim aici de slăbiciunea omenească. Din start, nu ştiu cât de curat era fiecare, dar cei care au ajuns la conducerea Ligii erau prinşi, într-un fel, politic. S-a acceptat cu uşurinţă acest statut, probabil pentru mai mult confort. Sper ca eu să nu ajung într-o astfel de situaţie.

– Veţi candida pentru funcţia de preşedinte?

– Posibil. Nu sunt încă hotărât, dar nici nu spun că nu aş candida, pentru că simt că se pot face multe pentru producătorii agricoli. Întotdeauna am fost interesat de ceea ce se întâmplă în jurul meu, în ţara mea şi nu îmi doresc altceva decât să putem crea, împreună cu ceilalţi colegi, condiţii optime pentru sectorul agricol, care este unul de mare importanţă.

Se anunţă o primăvară „fierbinte“

– După interimatul dumneavoastră şi alegerea unui preşedinte va fi o perioadă agitată în viaţa LAPAR? Va fi o primăvară fierbinte, cu proteste de stradă sau cu alte acţiuni în forţă?

– Da, ar putea fi. Prin toate aceste acţiuni vom căuta să-i convingem pe cei care conduc economia naţională că suntem o forţă, dar cu bune intenţii. Vrem să arătăm că banii alocaţi pentru subvenţionarea agriculturii se pot întoarce întreit şi repede la bugetul statului. Ne-am îmbătat cu succesele din agricultura anului 2011 şi credem că aşa va fi mereu. Dar, anul 2011, din punct de vedere financiar pentru fermieri, a fost mai prost decât 2010, când s-a realizat o producţie agricolă mai slabă.

La o medie de 4.000 kg/ha obţinută la grâu, am câştigat undeva la 4.000 de lei şi am procurat motorina cu 4,50 lei/l şi îngrăşăminte cu 1,20 lei/kg. În 2011, la o producţie medie de 6.000 kg/ha la grâu, am avut un venit de 3.600 de lei/ha, în timp ce am achiziţionat motorina cu 5,50 lei/l, îngrăşăminte cu 1,90 lei/kg, iar pesticide cu 10 - 20% mai scumpe decât în 2010. Financiar, am ieşit mai prost. De ce ne bucurăm?

– Prin urmare, aveţi de gând să vă mişcaţi, să protestaţi. Dar mai credeţi în asemenea acţiuni de protest? Au ele efectul scontat?

– Desigur. Poate nu cel scontat, dar au. Asta nu înseamnă că totul se poate obţine numai cu forţa. Dacă s-ar sta la masa negocierilor şi s-ar înţelege fenomenul poate s-ar mişca ceva. În agricultură se poate câştiga foarte bine dacă investeşti. Asta trebuie să se înţeleagă.

„Punem bazele unei mari confederaţii!“

– Am înţeles, domnule preşedinte interimar, că v-aţi propus apropierea tuturor organizaţiilor profesionale ale agricultorilor. Cum veţi reuşi acest lucru?

– Acţiunile în acest sens au fost începute de predecesorul meu, iar eu le voi continua. Am luat legătura cu o parte dintre preşedinţii altor structuri profesionale. Am contactat circa 25 de astfel de organizaţii din industria alimentară, serviciile conexe agriculturii etc., cu care urmează să avem o primă întâlnire în jurul datei de 20 ianuarie. Avem şi un nou proiect de statut şi vrem ca pe la sfârşitul lunii ianuarie să punem bazele unei mari confederaţii în România, din agricultură şi industria alimentară.

– Care este locul LAPAR între celelalte organizaţii profesionale?

– Este cea mai bine organizată structură profesională din agricultură, cu foarte mulţi membri, cu reprezentare naţională, care va creşte în continuare. Alte organizaţii sunt mai mici, dar nu lipsite de importanţă.

– Deci, este o organizaţie vizibilă...

–  ... şi puternică. Noi am putea şi singuri să ne afiliem unor organizaţii internaţionale, dar parcă este mai bine să trecem prin toate etapele de coagulare a tuturor forţelor naţionale.

– Sunt voci, mai ales din sfera politicului şi, întotdeauna, din sfera puterii, care vă acuză de un anumit „sindicalism“. Chiar există o tentă sindicalistă în ceea ce faceţi?

– Sindicatele se ocupă de cu totul altceva. Să nu uite nimeni că LAPAR a fost cea care a venit cu ideea şi a susţinut taxarea inversă a cerealelor, prin care s-au adunat bani frumoşi la bugetul de stat şi s-a eliminat o parte din evaziunea fiscală din agricultură. A fost iniţiativa producătorilor agricoli. E o dovadă că ne interesează şi economia naţională, nu doar buzunarele proprii. Am venit şi cu alte idei, pe la minister deocamdată, dar vom merge şi la alte instituţii.

Chiar dacă ni se bagă în faţă că aşa a stabilit Comisia Europeană, sunt multe lucruri prin care se fac bani la noi, dar care se gestionează prost. Încă se dau milioane de euro pentru păşuni, ca să dau doar un exemplu, pe care nu se face nicio lucrare de întreţinere. În România, din suprafaţa arabilă, numai vreo şase milioane de hectare sunt declarate. Restul, până la peste nouă milioane de hectare, pentru care se primesc subvenţii, reprezintă păşuni şi pârloage.

Petru DONE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2012

֩ Comentarii