Imprimati articolul

La marele bal al femeilor

Mai întâi se cuvine să vorbim despre bal. Despre momentul în care sute de femei din România şi din alte colţuri ale lumii fac dintr-o zi oarecare o sărbătoare cu fast.

Legitimată cu peceţi, ziua femeii este un eveniment fermecător care înseninează universul monoton al vieţii în capitalismul cu un picior beteag. Asta dacă vorbim despre minunata noastră ţară!

La bal deci bucuria este autentică, este poezie, este dans, culoare şi, mai ales, veselie din tot sufletul. Dincolo de aceasta este o poveste gravă şi autentică de viaţă, în care femeia, prin însăşi prezenţa ei, ne predă, cu discreţie şi demnitate, lecţia de zbor.

Revenirea la realitate

Am trecut de la salonul în care se cântă şi se dansează fără griji la pagina de realism, nu pentru că imaginea femeii la petrecere ar fi ceva facil, ceva ce i-ar clinti locul de campioană în cursa vieţii, ci dimpotrivă, pentru a-i înrăma chipul într-un cadru de neclintit.
În fiecare început de primăvară, femeile îşi permit luxul feminităţii în mod public, altfel decât o fac obişnuit. Privesc totul de la o anumită înălţime, conştiente că îşi merită premiul de învingătoare într-o lume dură, insensibilă la faptul că proiecţia genetică a celor care fac să dăinuie lumea este delicată, fragilă.

A te preface că nu este aşa echivalează cu lipsa de respect faţă de înţelepciunea pe care femeile o au în strunirea timpului, în determinarea unui destin.

Privind cu admiraţie configuraţia vieţii femeilor din ziua de astăzi, vom vedea că, din toată zbaterea pentru echilibru în dozarea responsabilităţilor, s-a ales cu prea puţin timp pentru bucuria simplă, mătăsoasă a sufletului. În rest, nimeni şi nimic nu-i poate lua locul în galeria minunilor lumii.

Asemănarea are o nuanţă biblică

Ce putem spune acum, în ceas de frumoasă recunoaştere a asemănării între femeie şi anotimpul renaşterii?

În primul rând, că prin implicarea lor în mecanismul social avem parte de o porţie sigură de cinste şi altruism. Suntem obligaţi să ţinem cont de inepuizabila lor resursă de optimism şi speranţă .

Le suntem datori pentru continua disciplină a vieţii, pentru că muncesc cu greu, dar cu bucurie. Pentru că aşază la temelia casei pacea, iar pentru pruncii lor nu sunt niciodată obosite.

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2010

֩ Comentarii