Imprimati articolul

La început de toamnă, şcoli în ruină, şantiere uitate

Apropierea anului an şcolar scoate în evidenţă, din nou, gravele deficienţe cu care se confruntă cadrele didactice, elevii, părinţii şi care afectează grav procesul de învăţământ. Iată un exemplu din multele din judeţul Vaslui.

Aşezată între dealuri golaşe la circa 70 kilometri de capitala de judeţ, comuna Ghergheşti pare, vorba unui localnic, „uitată de Dumnezeu, dar şi de oameni”.

Avem multe necazuri, ne spune Mihai Stoica , primarul comunei, satele s-au golit de tineri plecaţi care-ncotro. Drumurile sunt, aşa cum le-aţi văzut, dar cea mai grea problemă, acum în preajma deschiderii noului an şcolar, rămâne starea şcolilor”. Şi spre exemplificare, primarul ne-a condus la Corodeşti unde, într-o singură clasă, învaţă cei 17 copii ai satului.

Mai rău decât într-un grajd

Şcoala, dacă o putem numi aşa, care arată ca un grajd al fostului CAP cu tavanul găurit şi ferestrele astupate cu placaj poate în orice clipă să se dărâme peste micuţi, nu mai vorbim de toalete sau apă curentă. „Ţinând cont de dinamica populaţiei şcolare, adaugă primarul, am făcut proiectul unei şcoli cu o singură clasă şi cu dotăriile aferente, încă din 2007. Am sperat că în anul şcolar 2008 – 2009, copiii vor învaţa în noul local, dar iată că ne prinde din nou toamna şi şcoala este departe de a fi gata.

Aceeaşi situaţie şi în satul Draxeni. Am făcut zeci de demersuri la judeţ, dar răspunsul a fost acelaşi „nu sunt bani”, deşi  pentru a oferi condiţii civilizate copiilor din cele două sate ar mai fi nevoie de circa 700 de mii de lei”.

Părinţii copiilor sunt îngrijoraţi. „Mi-e frică să-mi las băiatul în clasa a IV-a să intre în şcoala asta, ne declară unul din locuitori, Costel Tăbăcaru. Decât să stau cu frica-n sân mai bine îl ţin acasă”.

Navetismul, ca o fărâmă de speranţă

– Şi totuşi, domnule primar, ce-i de făcut, în condiţiile în care, cu siguranţă, numeni nu va da aviz de funcţionare acestei „şcoli”?

– Soluţia ar fi ca Inspectoratul şcolar să ne repartizeze un microbuz pentru a-i duce pe cei 17 elevi la şcoala din centrul comunei. E imposibil ca un copil să meargă pe jos 6 kilometri prin ploaie sau ninsoare, dar vă mărturisesc sincer, mă îndoiesc că cererea noastră va găsi ecou, în condiţiile în care sunt colegi de-ai mei, primari – din raţiuni care îmi scapă – au primit nu unul, ci două astfel de mijloace de transport.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii