Oferta promotionala - Dacă doriţi să vă editaţi o carte, editura ALT PRESS TOUR vă stă la dispoziţie ...detalii

Imprimati articolul

Jilavele - o rază a culturii la sate

Dacă în cele mai multe cămine culturale din ţară activitatea lor se reduce la lăcaşuri de dans sau întruniri săteşti, acest aşezământ ţine locul cenaclurilor literale de altădată. Aici sătenii se adună în sala bine amenajată şi îngrijită a căminului cultural, unde, aşa cum îi spune şi numele aşezământului, se face, spre deliciul privitorilor, cultură.

În comuna Jilavele se ţin spectacole artistice şi bine pregătite, pentru a cinsti naşterea sau moartea lui Eminescu, pe cea a lui Caragiale, a lui Mihai Viteazul sau Aurel Vlaicu, şi-am pomenit doar câteva nume alese pur şi simplu la întâmplare, căci orice personalitate se bucură la Jilavele de aceeaşi preţuire. Şi lumea, numai ce află că este din nou spectacol la cămin, că îşi lasă deoparte grijile, necazurile, treburile şi vine să vadă şi să asculte ce a mai pregătit de data aceasta Ansamblul „Colinda“: muzica populară, dar şi modernă, poezia, teatrul constituie, de regulă, vastul repertoriu al acestuia.

Şi bunul, şi tata, şi fiul, şi nepotul

Toţi au fost sau sunt prezenţi la cea mai veche lecţie de cultură din Câmpia Ialomiţei. Paşte, Crăciun, Înălţare şi orice nume mare de sfinţi adună sătenii din Jilavele, cu mic, cu mare în centru, la căminul cultural. Uneori, oamenii nu ştiu de la început pentru ce sărbătoare se strâng la cămin, căci în calendarele lor ortodoxe, afişate pe perete, la îndemână, nu figurează nicio cruce roşie.

Dar sunt dornici să vadă şi să asculte un program artistic menit să le meargă, ca întotdeauna, la suflete. Nici pe 15 ianuarie, când au aflat că e mare spectacol la cămin, n-au ştiut cu ce ocazie se ţine acesta. Au venit însă, ca de fiecare dată, în număr mare şi şi-au ostoit setea de cultură, auzind cum Poetul Neamului, Mihai Eminescu, tocmai s-a născut în această zi. Ai zice că te afli în cine ştie ce sală sofisticată din apropierea Parisului sau Vienei, în aşteptarea unei premiere de succes. Aici, Ansamblul „Colinda“ îşi îndeplineşte încă o dată misiunea. Practic, acesta fiinţează de 62 de ani, fără întrerupere.

Din cadrul lui au făcut parte, pe rând, generaţii după generaţii, astfel că fiecare casă din Jilavele şi-a dat de-a lungul vremii obolul către ansamblu. Măcar un membru al fiecărei familii, şi tot a trecut pe la ansamblu. În „Colinda“ activează împreună puştani de şase-şapte ani, care abia de ştiu să pronunţe bine cuvintele, elevi de liceu, cu mustaţa mijită şi cu ochii după fete, studenţi serioşi, veniţi de departe special pentru repetiţiile cu ansamblul, învăţători şi profesori din sat, care dau din prea-plinul sufletului lor copiilor de la şcoală, pensionari, a căror legătură cu viaţa se păstrează în bună parte cântând, recitând poeme, dezvăluindu-şi întregul talent interpretativ în piese de teatru. Cea mai reprezentativă pentru aceştia din urmă este de departe Victoria Dimache.
Bătând spre 80 de ani, aceasta face parte din ansamblu încă de la înfiinţarea lui, în 1948. Ea povesteşte – şi de altfel se păstrează încă şi documente în acest sens – cum atunci, în anii de început ai „Colindei“, numai taraful de lăutari era format din 37 de instrumentişti, corul avea 103 componenţi, alte şi alte persoane activând pe alte laturi ale ansamblului. Astăzi acesta are 35 de membri, care fac în cadrul său de toate. Iarăşi poate părea ciudat, dar cei din ansamblu, sub îndrumarea directorului căminului cultural, Victor Simion, ajută în mod constant şi echipa de fotbal a comunei, numită sugestiv „Ambianţa“, fostă „Înfrăţirea“.

„Zărzărică – zărzărea“

Dar „Colinda“ nu are reprezentaţii doar în comuna Jilavele. Ea participă în mod frecvent la o serie de concursuri de gen, festivaluri, întreceri. „Peste tot – spun membrii ansamblului – luăm tot ce înseamnă premiu. Nu iertăm nimic. Poate şi pentru că ne dorim cu adevărat să fim cei mai buni. Dar în mod sigur pentru că suntem foarte bine pregătiţi. Dăm cuvenita importanţă acestei pasiuni a noastră. Niciodată nu ne prezentăm la vreun spectacol fără să ne pregătim bine înainte.

De ani de zile la Festivalul «Zărzărică – Zărzărea» luăm premiul I. Repertoriul nostru este nu numai bogat, ci şi inedit. Nicăieri nu se mai întâlneşte, de exemplu, în forma de la noi, «Cântecul Miresei» şi «Cântecul nunului». Vorbim despre acestea, pentru că am prezentat la festival Nunta la Jilavele. A fost un succes. Ne mai mândrim şi cu alte cântece proprii comunei noastre.

De exemplu, «Vino, bade, de la plug,/ Că-mi arde ia pe trup,/ Poa’ să-ţi ardă şi hondrocul,/ Nu vin până nu ar locul!». Dialogul acesta dintre fată şi băiat se desfăşoară pe parcursul mai multor versuri de acest gen. Şi mai este un cântec minunat, care stârneşte valuri de lacrimi peste tot unde îl prezentăm: «Eu mă duc măicuţă-n lume». Dar tânărul nu pleacă să-şi facă un rost, cum s-ar putea crede la început, ci pleacă la război.

Este vorba de Primul Război Mondial. Atunci s-a cântat prima dată şi se cântă şi astăzi cu acelaşi succes şi cu aceeaşi jale. «Foaie verde trei măsline,/ Eu mă duc măicuţă-n lume,/ Inima pe loc rămâne,/ Ia-o mamă, pune-o bine!/ Ia-o mamă şi mi-o leagă-ntr-un colţ de basma neagră./ De-oi vedea-o că pluteşte,/ Să mai tragi, mamă, nădejde./ De-oi vedea că nu şi nu,/ Să-mi sapi mamă mormântu’!» E multă durere în aceste versuri. Credeam că numai cine s-a con­frun­tat cu un astfel de eveniment neplăcut poate să înţeleagă mesajul lor, dar nu este aşa, toată lumea plânge de-i sare cămaşa în spate când îl ascultă.“

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2010

֩ Comentarii