Imprimati articolul

Istoria de lângă... istorie - Ultimul Paşte în timp de pace

Începutul anului 1940 şi lunile care urmează au amplificat temerile populaţiei privind soarta României neimplicată încă în războiul european. În rândul românilor domneşte neîncrederea în posibilitatea apărării noastre în faţa unei agresiuni, deşi regele Carol al II-lea asigură ţara că „suntem apăraţi de un zid de oţel şi beton“.

În presa românească, dar şi în afară se vorbeşte tot mai insistent de Basarabia şi fiecare din cuvântările sau articolele cu acest subiect se înfinge în inimile românilor.

O sugestie stranie

Întreţinând această stare de lucruri, Kokulov, însărcinatul cu afaceri al URSS la Bucureşti, a declarat ironic: „Rusia nu se gândeşte deloc la Basarabia, dar dacă dumneavoastră vorbiţi mereu de ea, începeţi să ne sugestionaţi să ne ocupăm de această provincie“, ceea ce s-a şi întâmplat.

La 29 martie, Molotov, comisarul pentru afaceri externe, a vorbit în cadrul unui discurs rostit în faţa Sovietului Suprem şi despre Basarabia, anunţând intenţia Rusiei de a o reîncorpora „pe căi pacifiste“ la Uniunea Sovietică. Mai mult, pentru a marca poziţia ostilă pe care o luase faţă de ţara noastră, Guvernul rus refuză să-şi trimită un reprezentant la Bucureşti şi nu primeşte pe ministrul român la Moscova.

„Din pământul ţării noastre, nicio brazdă!“

Acesta era jurământul tinerilor ofiţeri care realizau că războiul este iminent. Alături de ofiţerii absol­venţi, la unităţi, „în zonă“, cum se spunea atunci, pleacă şi tinerii T.R., avansaţi la gradul de sublocotenent.
În ţară, plecând de la experienţa trecutului război, scenariul se desfăşoară după acelaşi tipic: inter­venţie, înfrângere, invazie, ocupaţie. În vederea acestei eventualităţi se fac aprovizionări masive. Apare specula şi, odată cu aceasta, o lege a preţurilor maximale la unele articole de primă necesitate: făină de grâu şi porumb, zahăr, carne etc.

„Contravenienţii la dispoziţiile de mai sus, se spune în actul normativ, sunt pasibili de amendă, închisoare şi confiscarea mărfii“, prevedere ce nu i-a impresionat pe negustorii care fac afaceri grase.

Printr-o altă lege, producătorii şi comercianţii sunt obligaţi să declare cantităţile de grâu. Pentru a mări bugetul ţării este emisă o Lege a contribuţiei pentru apărarea naţională, de doi la sută, pentru orice cumpărătură ce depăşeşte 50 de lei şi chiar o mărire a preţurilor, iar Primăria Iaşi măreşte tarifele pentru... ornarea mormintelor.

Semn rău

Pentru ca tabloul să fie complet, cu câteva zile înainte de Paşti ţara este acoperită de nămeţi care, topindu-se, au provocat inundaţii. Numai în Iaşi apele au distrus zeci de case şi peste 400 de oameni au fost adăpostiţi în hoteluri şi şcoli.

Aşadar Paştele, care a căzut pe 18 aprilie, n-a adus împăcarea şi bucuria cu care în fiecare an românii serbau Învierea Mântuitorului, cu atât mai mult cu cât nici vorbele celor din fruntea Bisericii nu erau liniştitoare: „Să vă sprijiniţi în nevoi şi necazuri, se spune în Pastorala de Paşte a patriarhului Nicodim, neuitând marile porunci ale ceasului de faţă de a forma un singur suflet, o singură viaţă şi o singură simţire.“

În scop propagandistic, ziarele publică şi scrisori ale celor aflaţi la fruntarii. Iată ce scrie un ofiţer: „Când scriu aceste rânduri sunt undeva «în zonă» înconjurat de ostaşi din toate colţurile ţării.

De aceea, voi cei care sunteţi în mijlocul familiei, care vă puteţi închina în faţa altarelor şi ciocni veseli ouăle roşii, opriţi-vă câteva clipe şi îndreptaţi-vă gândurile cele mai alese spre cei care păzesc adevărul realităţilor româneşti – hotarele.“

Până la începutul tragediei, care avea să rupă din trupul ţării Basara­bia şi Nordul Bucovinei, Ardealul de Nord şi Cadrilaterul, mai erau doar două luni!

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

֩ Comentarii