Imprimati articolul

Interes tot mai mare pentru curcani

În România, crescătorii de curcani în sistem industrial pot fi număraţi pe degete; cei mai cunoscuţi sunt Cătălin Muntean de la Codlea şi Aurel Vieru de la Suceava. Chiar dacă marile ferme au întârziat să apară, la nivel de gospodării individuale interesul pentru aceste păsări este în creştere. Deşi consumul este încă mic la nivel naţional, trendul este totuşi pozitiv, tot mai mulţi oameni fiind atraşi de carnea de curcan datorită conţinutului redus de colesterol.

O pasăre pretenţioasă

Adrian Maniu, un ardelean iubitor de păsări din Lancrăm - judeţul Alba, s-a apucat să crească curcani în 2011. Avea ceva experienţă în creşterea păsărilor, dar la… prepeliţe. De altfel, mai are şi acum câteva sute de exemplare, suficient cât să-i permită să trăiască din această activitate, după cum el însuşi mărturiseşte.

Cum i-a venit ideea să crească curcani? În primul rând, a contat faptul că avea o bucată destul de mare de grădină pe care nu o folosise niciodată, căreia se tot gândea să-i găsească o destinaţie. Imediat ce a luat decizia să crească curcani, şi-a construit un adăpost din stâlpi înalţi de lemn şi plăci de OSB, după care a achiziţionat păsările.

Prin aprilie, Maniu a cumpărat pui de trei săptămâni, aduşi din Ungaria la un preţ de 25 de lei fiecare. Mai greu a fost în primele două luni, pentru că curcanii sunt mai pretenţioşi faţă de celelalte păsări în ceea ce priveşte calitatea furajelor, căldura sau lumina. În acea perioadă i-a hrănit cu concentrate, după care a trecut uşor-uşor pe furaje tradiţionale. În şase luni, puii au ajuns la maturitate, adică la o greutate de 25 kg curcanii şi 16 kg curcile.

Păsările le-a vândut direct din curte la cunoştinţe sau la prieteni la un preţ de 15 lei kilogramul în viu. Şi-a făcut şi un site, unde îşi promovează oferta: „Este mai simplu, dar şi mai convenabil“, susţine Maniu, decât să stai prin pieţe. În primul an de activitate, crescătorul a reuşit să vândă vreo 30 de exemplare, lucru de care pare mulţumit. Spune chiar că, dacă ştii cum să creşti animalele şi să le asiguri hrana adecvată - la el, necesarul era de circa 12 kilograme de furaje pe zi -, atunci obţii şi profit. Acum se gândeşte să crească din nou tot cam acelaşi numărul de animale. Nu-şi permite să mărească efectivele, pentru că sunt mari costurile cu hrana. Chiar şi aşa, îşi face totuşi planuri de profit

Temeri justificate

„Curcanii sunt foarte pretenţioşi, trebuie să ai grijă de ei ca de copiii mici în primele două luni de viaţă“, povesteşte Maria Vlăsceanu, un inginer din Pogoanele, judeţul Buzău – nicidecum agronom – care a făcut în timp o mare pasiune pentru aceste păsări. „Le place să îi mângâi, sunt foarte atenţi ce faci, ba chiar au un respect pentru tine“, spune Vlăsceanu.

El cumpără în general pui de o zi de la farmaciile veterinare, pe care îi hrăneşte apoi cu concentrate procurate tot de aici, la recomandarea medicilor. „Cel mai greu este în perioada de până la 1,5-2 luni, când trebuie să fii foarte atent cu hrana, dar şi cu curăţenia“, spune el. Trecerea la furajele tradiţionale - porumb, în special - este bine să se facă după primele două luni de creştere şi să aibă loc treptat, pentru că păsările nu disting decât culoarea roşie, susţine crescătorul.

Vlăsceanu creşte curcani de vreo patru ani, dar niciodată nu a trecut de 30 de exemplare. Ca orice începător, a făcut şi greşeli - la început a cumpărat mai mulţi pui, iar mare parte dintre ei i-au murit. S-a documentat mult, iar după ce şi-a dat seama care sunt secretele acestei activităţi a avut curaj să crească în continuare păsări. Ce-i drept, mai puţine. De multe ori s-a gândit chiar că ar putea face din această pasiune un business, însă se teme de desfacere. Iar temerile sale sunt şi justificate, de altfel. Când se duce la piaţă, de exemplu, lumea vine, se uită şi în general pleacă. Puţini sunt cei care cumpără, spune femeia. În general, păsările le vinde de acasă, iar preţul este de 15 lei pe kg în viu, respectiv 20 de lei kg de pasăre tăiată.

„Dacă ai grijă de curcani şi le acorzi atenţie şi câştigurile sunt pe măsură, spune Vlăsceanu, mai ales că, spre deosebire de alte păsări, asimilează mai rapid hrana, iar carnea este mai fragedă“, povesteşte Vlăsceanu.

Consum în creştere

Românii nu au fost niciodată mari amatori de carne de curcan, cum sunt americanii, de exemplu - nu există masă de Ziua Recunoştinţei fără curcan -, însă cu toate acestea, în ultima vreme se remarcă o creştere a consumului. Dacă în prezent vorbim de o cantitate de până la un kilogram de carne pe cap de locuitor pe an, adică o piaţă locală de circa 18.000 de tone pe an, în următorii şase-şapte ani este de aşteptat ca aceasta să crească până la circa şapte kilograme, după cum susţin specialiştii din domeniu.

Carnea de curcan este una dintre cele mai bogate surse de aminoacizi din câte există în cărnuri, are un conţinut scăzut de grăsimi şi este bogată în fier, zinc şi magneziu. Cea mai slabă carne este pieptul de curcan fără piele - conţine doar 0,5 grame de grăsimi. Carnea mai este bogată şi în proteine - 100 grame de curcan conţin 25 grame de proteină.

Lucruri bine de ştiut

Înainte însă de a se apuca de treabă, cei dornici să crească curcani trebuie să ştie că aceasta nu este deloc o activitate uşoară şi că păsările sunt destul de pretenţioase. Astfel, adăpostul trebuie să fie curat, dezinfectat şi încălzit înainte de sosirea puilor, potrivit specialiştilor Agroland, cel mai mare distribuitor de furaje şi pui din vestul ţării.

De asemenea, aşternutul se pregăteşte prin aşezarea uniformă a paielor sau a talaşului de lemn într-un strat de minimum 5-7 cm. Pe aşternut se amplasează hrănitorile şi adăpătorile care se vor ridica pe măsură ce puii cresc, astfel încât ei să poată consuma apa uşor.

În ceea ce priveşte lumina, aceasta se asigură cu ajutorul unor becuri sau natural, când puii sunt mai mari. Durata luminii va fi de 23 de ore în primele 3 săptămâni, iar hrănitorile se vor amplasa sub sursa de lumină în special în această perioadă pentru a favoriza găsirea lor şi consumul hranei. După 3 săptămâni durata luminii se poate reduce la 14 ore pe zi. Trebuie ştiut şi faptul că furajarea puilor în primele şase săptămâni se va face cu nutreţ granulat pentru curcani, după care se poate trece treptat la concentrate în amestec cu cereale măcinate. Nu în ultimul rând, se asigură apă proaspătă în permanenţă. Regula de bază este ca puii să aibă mereu aer curat, temperatură optimă, nutreţ şi apă la discreţie.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2012

֩ Comentarii