Imprimati articolul

În Munţii Dornei oamenii îşi numără cu îngrijorare animalele

„Unde-s doi puterea creşte“, iată un proverb plin de adevăr şi înţelepciune. Iar când vine vorba despre agricultură prinde valenţe şi mai importante.
Agricultorii români ar trebui să înţeleagă că şansa dezvoltării unei agriculturi durabile şi prospere stă în constituirea lor în asociaţii.

Îmbucurător este că unii dintre ei au înfiinţat grupuri agricole sau federaţii care să le ofere diferite facilităţi şi să le reprezinte interesele la nivel înalt. Din aceleaşi principii a luat naştere şi Federaţia Agricultorilor de Munte Dorna, al cărei director executiv este domnul Ioan Agapi. Împreună cu domnia sa am dezbătut acest subiect extrem de important pentru vitalitatea agriculturii româneşti.

Pledoarie pentru grupurile asociative

−Domnule director, vom începe cu un aspect care prezintă o mare importanţă pentru oameni atunci când vine vorba despre apartenenţa la o structură organizatorică. Care sunt beneficiile de care vor avea parte ca urmare a înscrierii într-o astfel de asociaţie?

− Sunt multe, dar ţin în mare parte de organizarea activităţii producătorilor, desfacerea produselor şi de posibilitatea de a fi reprezentat cum se cuvine în faţa autorităţilor. În ceea ce priveşte membrii federaţiei noastre, acestora le este facilitată acordarea creditelor necesare dezvoltării gospodăriei, beneficiază de atestare a produselor tradiţionale, au parte de promovare în cadrul diverselor târguri interne şi externe, organizarea de loturi demonstrative, marcarea şi omologarea traseelor turistice atragerea de turişti pentru reţeaua de case agroturistice.

Federaţia se mai ocupă, de asemenea, de organizarea diferitelor expoziţii de animale. Apartenenţa la o astfel de structură asigură membrilor formare profesională şi un schimb de experienţă.

− Ce proiecte a iniţiat federaţia şi care au fost rezultatele obţinute?

− FAMD are atrase o serie de proiecte importante pentru comunităţile locale. Ţinând seama de scăderea drastică a efectivelor de animale, unele dintre cele mai importante au drept obiectiv creşterea efectivelor de animale. Până acum, datorită acţiunilor noastre, numărul efectivelor de oi a crescut cu peste 10.000 de capete. Întrucât suntem un popor cu o tradiţie milenară în creşterea albinelor, avem şi proiecte care vizează apicultura, popularea iazurilor de peşte, împăduriri.

Am încercat să ne implicăm în cât mai multe proiecte, pentru că problemele cu care ne confruntăm sunt grave şi nu suportă amânare.

Agricultura montană, lăsată de izbelişte

−Cum se prezintă agricultura în zona montană?

−La ora actuală, agricultura montană a României este lăsată în paragina. Nu există o gândire la nivel naţional guvernamental care să fie urmată şi să aibă sorţi de izbândă în viitorul apropiat. Reprezentanţii federaţiei noastre au avut în nenumărate rânduri întâlniri cu factori de decizie la nivel de minister şi de comisie europeană, prilej cu care au prezentat planul nostru de dezvoltare rural montan. Aproape toţi miniştrii postdecembrişti de agricultură ne-au vizitat, însă nimic mai mult.

Până acum nimeni nu a dat dovadă de înţelegere pentru situaţia agricultorilor din munţi, aşadar ne-am propus să încercăm să ne rezolvăm singuri problemele. Ne-am implicat în redactarea Legii muntelui, suntem membri ai ANDRM Romontana şi Euromontana, promovăm produsele tradiţionale româneşti la nivel naţional şi internaţional şi toate acestea cu resurse materiale proprii. Îmi închipui că aceste eforturi sunt apreciate de guvernanţii noştri, dar trebuie mai mult. Avem nevoie de susţinere şi de fiecare dată când se schimbă guvernul ne punem mari speranţe.

Suferinţele ţăranilor din munţi

−Care sunt problemele principale cu care se confruntă agricultorii de la munte?

− În primul rând, infrastructura şi, aşa cum am mai subliniat, un plan naţional integrat care să cuprindă învăţământul iniţial şi continuu pentru adulţi. Esenţiale sunt acum adaptarea PNDR pentru a fi accesat de către gospodăriile mici şi izolate din munţi, precum şi subvenţionarea punctuală a progreselor făcute în acest sens. În munţi lucrurile stau altfel. Iarna vine mai repede, primăvara mai târziu, productivitatea solului este mai scăzută, terenurile sunt accidentate şi divizate, deci trebuie să avem în vedere crearea facilităţilor pentru handicapul natural existent. Acest lucru ar trebui împlinit de autorităţile responsabile, nu de locuitorii din munte care se luptă, practic, cu vitregia vieţii şi care nu au timp să se gândească la o strategie pe termen mediu şi lung.

− În ce constau şansele muntenilor să practice o agricultură de tip european?

− În prezent, decalajul între tipul de agricultură practicat de fermierii din zona montană a Austriei, spre exemplu, şi cel practicat în ţara noastră este uriaş. Asta pentru că nu avem un plan naţional de dezvoltare rural montan. În condiţiile acestea, şansele noastre de aliniere la normele agriculturii occidentale sunt aproape inexistente.

Agricultura montană este total diferită de agricultura de câmpie, lucru pe care guvernanţii nu îl înţeleg. Singurii paşi importanţi făcuţi spre bunăstarea agriculturii montane este înfiinţarea structurilor, printre care şi federaţia noastră, a căror obiective principale ţin de dezvoltarea şi prosperarea ei. Cu toate eforturile noastre, agricultura din Carpaţii României este în administrarea Guvernului Român, structură care îi poate decide soarta.

Federaţia Agricultorilor de Munte Dorna este o asociaţie ţărănească nonprofit, nonguvernamentală şi apolitică, înfiinţată la iniţiativa unui grup de oameni care l-au avut în frunte pe dl profesor doctor Radu Rey. În perioada 1995-1999, FAMD a beneficiat de asistenţă tehnică şi financiară din partea guvernului german, prin Agenţia de Cooperare Tehnică a Germaniei. Din anul 1999, federaţia se autofinanţează din activităţile proprii generatoare de profit. FAMD are fonduri atrase de aproximativ 1.200.000 $ anual, sume ce merg direct fără intermediari, în dezvoltarea comunităţilor locale.

În prezent, federaţia numără peste 2.500 de membri, persoane fizice şi juridice din judeţe precum Suceava, Neamţ, Harghita, Bistriţa-Năsăud, Vrancea.

Una dintre reuşitele Federaţiei este înfiinţarea primei stâne europene din România, în judeţul Harghita, Tulgheş. Proiectul a fost întreprins la iniţiativa noastră, iar pe lângă susţinerea lui logistică am avut şi o contribuţie financiară considerabilă. Avem intenţia ca acest exemplu să nu fie unic, motiv pentru care am demarat procese de modernizare a stânelor de la  Broşteni – SV, Grintieş –SV, Topliţa-HR, Vrâncioaia- VN, Cirlibaba-SV.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2010

֩ Comentarii