Imprimati articolul

În Mehedinţi deruta este mare!

Prin anii '90, când fostul preşedinte al României Ion Iliescu le-a cerut ţăranilor să se asocieze, a fost huiduit. Acum, Uniunea Europeană le cere din nou ţăranilor să se asocieze, pentru a constitui ferme mari şi puternice, care să beneficieze de fonduri comunitare şi guvernamentale. Unii au înţeles. Majoritatea, nu.

Ei confundă şi astăzi asocierea cu vechiul CAP, care le-a luat forţat toate bunurile, după modelul sovietic.

Unul dintre judeţele care se confruntă cu această mare dilemă este Mehedinţi. Aici există foarte multe gospodării atât de mici, încât nu sunt eligibile. Totodată, noţiunea de ferme cu mii de hectare este complet necunoscută, atâta timp cât doar câteva abia ajung la o sută de hectare.

Unii nu vor 200 lei/ha!

„La noi oamenii devin reticenţi când vine vorba de asociere. Încercăm, în continuare, să-i convingem să se asocieze. Le vorbim despre avantajele fermelor mari şi despre subvenţiile pe care le pot obţine dar, deocamdată, fără rost“ – a declarat Ştefan Răceanu, directorul Direcţiei Agricole Mehedinţi, pentru Lumea satului.

Fapt este că, an de an, rămân necultivate mari suprafeţe de terenuri productive, cu toate că se acordă un sprijin financiar substanţial. De exemplu, în această toamnă au fost programate 64.000 ha, dar au fost însămânţate numai 51.000 ha. Interesant este că cererile pentru ajutorul de 200 lei/ha nu acoperă decât 36.124 ha, pentru că fermierii fie nu au auzit de acest ajutor, fie nu sunt interesaţi (!).

În toamnă, cea mai mare suprafaţă de teren, 46.600 ha, a fost însămânţată cu grâu şi secară. Urmează în ordine: orz – 1.920 ha, rapiţă – 1.815 ha, orzoaică – 445 ha, legume – 250 ha şi furaje – 50 ha.

Este greu de crezut că terenurile neînsămânţate – aproximativ 13.000 ha – vor fi lucrate la primăvară. Nici în anii anteriori nu s-a întâmplat acest lucru.

„Mie îmi este greu să-i înţeleg pe unii proprietari de terenuri agricole, care refuză permanent asocierea şi lasă pământul să fie năpădit de buruieni – spune cu amărăciune domnul Răceanu. Preferă să se plângă că nu au bani, aşa că nu-l cultivă. Dacă s-ar asocia, subvenţiile le-ar acoperi o bună parte din lucrările agricole, iar în final ar obţine şi profit.“

În hotar cu Dunărea, dar fără irigaţii

Chiar dacă Dunărea duce cu ea cantităţi imense de apă prin sudul judeţului Mehedinţi, terenurile agricole suferă în perioadele secetoase. Directorul Ştefan Răceanu ne-a spus că a existat cândva un sistem de udare, dar localnicii l-au distrus, astfel încât nu mai poate fi folosit în acest moment. Aici nici măcar nu s-au înfiinţat organizaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii (OUAI) şi asta pentru că nu avea rost.

Ce să facă acestea? Să inventarieze dezastrul. La ce bun? Nimeni nu a cerut refacerea sistemului, cu toate că au existat fonduri SAPARD şi guvernamentale tocmai pentru acest lucru. În lipsa apei, care la rândul ei este subvenţionată, producţiile la hectar au fost şi vor fi mai mici decât în alte judeţe.

Dezinteresul pentru udarea câmpului este tot o consecinţă a fermelor fărâmiţate, care nu au forţă economică şi nu urmăresc profituri mari. Se mulţumesc cu ce dă Dumnezeu!

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 5, 1-15 MARTIE 2009

֩ Comentarii