Imprimati articolul

În condiţii de criză
Cum putem valorifica relicvele săteşti?

Cine cunoaşte îndeaproape localităţile din spaţiul rural nu poate să nu remarce existenţa unor spaţii construite, rămase în prezent total nefolosite, unele în diferite stadii de degradare. Ne referim, în primul rând, la grajduri pentru vite mari (bovine, cabaline), ferme pentru porci şi păsări, fânare şi alte construcţii mai mari sau mai mici.

Pentru revigorarea gospodăriilor familiale la nivelul fiecărei localităţi, considerăm că este necesar să se iniţieze urgent câteva acţiuni, din care enumerăm:

- inventarierea tuturor spaţiilor de adăpostire pentru animale pe specii şi categorii, a depozitelor pentru conservarea furajelor etc., cu starea lor actuală de întreţinere şi folosire;

- chestionarea gospodarilor dornici să crească animale şi sprijinirea lor cu fonduri pentru repararea şi modernizarea construcţiilor existente, achiziţionarea de animale, maşini şi utilaje specifice, seminţe etc.;

- revigorarea izlazurilor comunale şi asigurarea accesului la păşunat;

- asocierea gospodăriilor familiale, inclusiv în domeniul serviciilor de aprovizionare, lucrărilor mecanizate şi desfacerea produselor;

- asigurarea de către stat a cadrului organizatoric pentru realizarea unei pieţe agricole autentice;

- instruirea permanentă a celor care cresc animale în gospodărie proprie şi multe altele.

Cum s-a ajuns la această situaţie ştim cu toţii, cei care avem tangenţă cu agricultura şi satul românesc.

Revirimentul mult aşteptat după 1990, de renaştere a fostelor gospodării agricole familiale şi transformarea lor în ferme comerciale autentice, nu s-a produs în ultimele două decenii.
Cauzele sunt multiple şi ţin de o politică demolatoare a reformatorilor postdecembrişti. Pentru a fi corecţi, trebuie să luăm în considerare factorul uman care s-a dezobişnuit să facă munci grele.

O mulţime de oameni de la sate se află în stare avansată de lenevire. În loc să muncească, preferă o indemnizaţie derizorie de şomer sau îşi găsesc de lucru aiurea peste graniţă ca pălmaşi la alţii, pe câştig puţin şi viitor nesigur.

Adevărul este că mulţi dintre cei care s-au apucat serios de treabă pe parcurs au abandonat sau au ajuns la faliment din cauza lipsei de sprijin financiar şi, mai ales, al preţurilor derizorii ale produselor agricole vegetale şi animale impuse de diverşi samsari sau procesatori puşi pe căpătuială rapidă în detrimentul producătorilor agricoli.

De la începutul acestui an, şi în agricultură se resimt efectele crizei economice care ameninţă serios starea economică a oamenilor din spaţiul rural. Ce-i de făcut în aceste condiţii?

Reîntoarcerea la vechea gospodărie familială mai mică sau mai mare poate fi totuşi o soluţie. Aici îşi vor găsi de lucru o parte din şomerii actuali din ţară sau întorşi din străinătate care locuiesc la sate şi tot aici se vor reobişnui să muncească cu folos în gospodăria proprie actualii tineri fără speranţă, din care se vor alege adevăraţii fermieri de mâine.

Valorificarea integrală a spaţiilor corespunzătoare creşterii animalelor în gospodăriile populaţiei rurale poate fi o alternativă viabilă pentru realizarea unor produse animaliere ieftine în contextul crizei economice actuale. Pentru acest demers stau mărturie gospodăriile familiale prospere vest-europene, cu care ne-am fi comparat acum dacă vicisitudinile vremurilor prezente nu ne-ar fi obligat să distrugem o tradiţie, dar mai ales să devastăm ceea ce s-a făcut cu multă trudă în spaţiul rural.

Teodor MARUŞCA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

֩ Comentarii