Imprimati articolul

În căutarea... „Omului bun“

Un invitat care ne va aduce aminte, într-un anume fel, de vremurile în care muzica era muzică, pentru că pe atunci şi omenia… era omenie. Numele lui este unul celebru în folk-ul românesc, Victor Socaciu fiind astăzi sufletul festivalului „Om bun“. O manifestare devenită un fel de emblemă pentru festivalurile româneşti de muzică de calitate. Proiectul desfăşurat sub această denumire a luat fiinţă imediat după Revoluţie din ideea de a instituţionaliza mişcarea militantă, să-i spunem aşa, care era folk-ul. Şi iată că anul acesta suntem deja în faţa ediţiei cu numărul XX a festivalului, unul dintre cele mai longevive şi care nu a avut nicio sincopă de-a lungul acestor ani.

Un gen muzical „militant“

– Cum v-aţi apropiat de muzica folk?

– S-a întâmplat de mult. Eu am fost de mic copil crescut într-un mediu mai civic să-i spunem, cu o educaţie ardelenească mai rigidă care s-a calat pe ideea de a fi un om drept „în cetate“. Şi probabil că aşa am devenit un om care îşi iubeşte semenii, iar atunci când vede ceva nefiresc reacţionează. Probabil de aici vine şi atitudinea mea de militant în ceea ce fac prin muzică şi nu numai.

– Acum înţeleg sensul versurilor dumneavoastră, care nu sunt simple poezii, ci trimiteri directe către probleme pe care noi, oamenii, ni le dorim rezolvate…

– Aşa mi-am dorit dintotdeauna, să ies în faţa mulţimii, să spun şi ceea ce ne bucură, dar şi ce ne doare. Poate chiar e mai important acest din urmă lucru. Dacă nu pot să pun un pansament pe rană, măcar semnalez anumite lucruri pe care sper să le putem îndrepta.

O muzică pentru sufletul omului

– Ar fi existat Victor Socaciu aşa cum îl ştim astăzi dacă n-ar fi fost Cenaclul „Flacăra“?

– Desigur că da, dar cu siguranţă ar fi avut un alt parcurs. Nu pot să nu recunosc că m-a ajutat acest cenaclu şi poetul Adrian Păunescu, că acolo mi-am putut etala talentul şi atitudinile mele artistice, dar şi cele civice.

– Ce a luat „Om bun“ din tradiţia cenaclurilor „Flacăra“?

– În primul rând, ce avea mai bun cenaclul în materie de interpreţi şi repertoriu. Interesant este că generaţiile care au crescut odată cu Cenaclul „Flacăra“, devenind părinţi, şi-au educat copiii în spiritul acesta, iar acum sălile în timpul festivalului „Om bun“ sunt populate de tineri, de fiii marilor iubitori ai cenaclului de odinioară. Deci, undeva s-a transmis dragostea pentru acest gen de muzică care este folk-ul şi care cred că are o bază solidă şi un public meloman ce reprezintă undeva la 20% din totalul iubitorilor de muzică din România.

Politica, o alegere…

– Victor Socaciu este astăzi şi om politic, făcând parte din legislativul ţării. Pare curios pentru cei care vă cunosc şi vă admiră ca artist că vă identificaţi în această nouă postură.

– Da, dar nu mi-am schimbat năravul, domnule Verman. Sunt om în continuare, nu neapărat politic, pentru că mesajele mele au fost şi vor rămâne în continuare umaniste. Dar acest mandat pe care mi l-au încredinţat oamenii din colegiul pe care-l reprezint, Târnăveni-Iernut-Luduş, vreau să-l duc cinstit până la capăt şi să îndeplinesc promisiunile pe care le-am făcut.  E adevărat că această lume politică m-a dezamăgit în mare măsură şi înainte şi acum, cu atât mai mult cu cât sunt în interior şi văd şi anumite aspecte „din culise“. Dar nu dezarmez, merg înainte şi sunt convins că putem să schimbăm acea percepţie că „politica este o femeie uşoară“. Vreau să cred că mai este loc şi pentru moralitate.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 10, 16-31 MAI 2010

֩ Comentarii