Femeia mamă, femeia soţie, femeia manager

Este 8 martie şi ne grăbim să-i aducem toate acele recunoştinţe pe care în fapt i le datorăm în fiecare zi.

Natura feminină a fascinat şi a inspirat dintotdeauna. Artiştii, de-a lungul timpurilor, au fost impresionaţi de această făptură atât de delicată, dar care degajă o forţă şi un magnetism cărora cu greu bărbaţii le pot rezista. Pictorii i-au imortalizat frumuseţea desăvârşită, poeţii i-au dedicat mii de versuri emoţionante, muzicienii au încercat să o cucerească cu cele mai meşteşugite arii. Femeia a fost şi este sursa tuturor fericirilor acestei lumi, dar şi cel mai frecvent motiv al conflictelor dintre bărbaţi. De la această gingaşă fiinţă au pornit chiar şi războaie în istoria lumii.

Femeile seamănă bine cu natura, cu norii, întotdeauna greu de anticipat. Tocmai această natură capricioasă a fiinţei feminine a făcut-o adorată, însă uneori şi de ocolit. Ea a trebuit să lupte ani de-a rândul pentru a avea acces la toate profesiile. Într-o lume condusă în principal de bărbaţi, femeia trebuie, în continuare, să ducă muncă de convingere pentru a fi considerată un partener egal.

Bărbaţii şi-au atribuit toate virtuţile minţii şi, prin aceasta, au rămas prizonierii intelectului. Inteligenţa feminină este foarte discretă, este emoţională şi, prin aceasta, naturală. Femeia este din instinct intuitivă şi de aceea mult mai apropiată de tot ceea ce se mişcă în această lume. Atenţia ei interioară ascuţită o face să-şi aplece urechea la şoapte lăuntrice, acolo unde o întreagă lume subtilă pare să-i ghideze paşii prin viaţă.

Un bărbat este logic, matematic, raţional. O femeie însă e iraţională şi misterioasă şi tocmai de aici se deschide pentru ea poarta cerurilor. Cea mai mare creaţie a tuturor vremurilor este copilul care plămădeşte în pântecele femeii în mod natural. Bărbatul se chinuieşte în zadar să egaleze acest har dăruit femeii.

Iubită ori câteodată uitată, admirată sau invidiată, femeia rămâne rezervorul vieţii, al schimbării, al transformărilor. Însă fără o femeie imprevizibilă şi capricioasă ar dispărea toată frumuseţea existenţei umane, nu-i aşa?

Rodica Simionescu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2010