Imprimati articolul

GRIPA PORCINĂ (Influienza suum), o boală veche revenită în actualitate

Gripa porcină este produsă de Myxovirus influenzae-A, care face parte din familia Orthomyxoviridae genul Influenzae. Este un virus ARN care se înrudeşte cu virusurile de tip A ale gripei umane şi aviare. El poate produce boala la porc singur sau în asociere cu o bacterie numită Haemophilus suis.

Boala are caracter enzootic sau epizootic şi se caracterizează clinic printr-un sindrom de febră, catar al mucoaselor oculare şi respiratorii şi, în mod obişnuit, se termină prin vindecare, dacă nu intervin complicaţii bacteriene.

La infecţia cu virusul gripei porcine este receptiv atât porcul domestic, cât şi mistreţul, indiferent de vârstă.

Infecţia se produce pe cale respiratorie, prin coabitarea animalelor sănătoase cu cele bolnave sau cu cele sănătoase, dar purtătoare şi excretoare de virus, precum şi prin intermediul furajelor, apei, aşternutului, a diferitelor ustensile contaminate cu secreţiile şi excreţiile animalelor bolnave.

De asemenea, se transmite şi prin intermediul unor vectori, ca de exemplu animalele nereceptive şi omul.

Un rezervor important de virus îl constituie Metastrongylus care parazitează în pulmonul porcului.

Apariţia gripei în efectivele de porci este favorizată de diferiţi factori care scad rezistenţa organismului, precum: temperatura scăzută, umiditatea, un microclimat necorespunzător în adăposturi, lipsa de igienă, nedeparazitarea animalelor, alimentaţia săracă în proteine, vitamine sau săruri minerale. În plus, participarea florei de asociaţie (diferite bacterii) duce la bronhopneumonie sau alte complicaţii pulmonare.

Clinic, incubaţia virusului gripei porcine este, în medie, de 2-7 zile, iar boala poate evolua sub o formă acută şi una subacută.

Forma acută, care este o formă gravă, debutează brusc, prin hipertermie (40-41,5ºC), abatere şi lipsa poftei de mâncare. Mai mult, porcii prezintă catar nazal şi ocular, iar semnul dominant este tusea şi respiraţia accelerată, sacadată de tip abdominal.
Animalele au mers nesigur, preferă poziţia şezândă pe trenul posterior, iar pielea, mai ales cea a extremităţilor, devine cianotică.

La unii porci se constată şi tulburări digestive. În formele grave purceii mor în 3-4 zile, iar porcii adulţi după 1-2 săptămâni.

Forma subacută, benignă, este cea mai des întâlnită, debutând cu febră, lipsa poftei de mâncare şi tulbutări repiratorii discrete. După 7-10 zile, starea generală a animalelor revine la normal.

Diagnosticul. Gripa se suspicionează la porcii cu semnele clinice amintite, la care se manifestă o evoluţie acută şi o contagiozitate mare, fiind necesar un diagnostic diferenţial faţă de alte boli care afectează aparatul respirator. Diagnosticul de certitudine se pune numai prin examene de laborator.

Având în vedere că, în ultima vreme, se discută tot mai mult de depăşirea de către virusurile gripale a graniţei de specie, trebuie să acordăm o atenţie deosebită profilaxiei bolii, care se realizează prin aplicarea unor măsuri nespecifice, care duc la îmbunătăţirea condiţiilor de zooigienă şi alimentaţie: dezinfecţii periodice ale adăposturilor cu DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT; dezinsecţii cu ROMPARASECT 5%, ROMPARASECT FORTE şi deparazitarea internă a porcilor cu ROMOXIBENDAZOL şi ROMIVERMECTIN.

Animalele trebuie să nu fie aglomerate şi să beneficieze de o hrană echilibrată sub aspectul proteino-vitamino-mineral utilizând premixurile ROMSTARTER 9+1 P, ROMZEOFORT şi VITAPREMIX BIOMOS.

Combaterea bolii constă în izolarea porcilor bolnavi la care se instituie un tratament simptomatic folosind antibiotice, sulfamide cu spectru larg pentru combaterea infecţiilor cauzate de flora de asociaţie (CEFTIOFUR 5%, AMOXYLROM, SULFADIAROM şi ENROFLOXAROM) şi tonice generale (BOROGLUCONAT DE CALCIU, CAFEINĂ NATRIUBENZOICĂ şi PERFUZOL).

Dr. Viorica Chiurciu, Doctor în ştiinţe medicale
SC ROMVAC COMPANY SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2009

֩ Comentarii