Imprimati articolul

Gheorghe Antochi, omul care crede, încă, în şansa agriculturii

În acest număr intrăm în legătură directă cu Bacăul. Invitatul ediţiei este dr. ing. Gheorghe Antochi, preşedintele de onoare al Agricola Internaţional Bacău, cu care începem dialogul pornind de la ban, această diabolică invenţie cu care se poate face şi desface orice în lume.

Nevoia de chibzuinţă şi prudenţă

G.V.: Iată că, de o bună bucată de vreme, toată elita profesională vorbeşte despre influenţa banului în economia mondială, despre criza care a pus şi pune probleme tuturor, evident şi economiei româneşti. De ce credeţi că s-a întâmplat acest lucru în lume, într-un moment în care speram să ieşim şi noi la liman?

G.A.: Este una dintre puternicele crize instalate, care a zguduit într-un timp scurt în primul rând bursele. Atacul a fost devastator asupra instituţiilor bancare, care acum încearcă să transleze dificultăţile mari cu care se confruntă către creditori, având în vedere că majoritatea activităţilor economice sunt finanţate din împrumuturi.

Drept urmare, asistăm la dificultăţi în atragerea surselor de finanţare, precum şi la creşterea dobânzilor şi a celorlalte cheltuieli financiare. Încă ne mai aşteaptă vremuri foarte greu de previzionat. Cu siguranţă vor urma mai multe falimente şi o inflaţie mai ridicată. Din acest motiv, cei care conducem unităţi economice trebuie să manifestăm prudenţă în gestionarea costurilor de producţie.

G.V.: În ce măsură are de suferit agricultura românească?

G.A.: Criza se resimte deja în agricultura naţională pentru că, în dialogul cu finanţatorii noştri, am înţeles că vor urma, pe de o parte, creşteri ale cheltuielilor financiare, iar, pe de altă parte, se manifestă o mare prudenţă în acordarea creditelor în agricultură. Trebuie spus că acest domeniu a prezentat dintotdeauna pentru bănci un grad de risc mai ridicat decât alte activităţi din economie.

Tributul incompetenţei

G.V.: Ce se întâmplă cu produsele agricole româneşti, pentru că, bunăoară, cel puţin în ceea ce priveşte fructele şi legumele, ţara noastră trăieşte din importuri?

G.A.: Din păcate, în agricultura românească s-au instalat dezechilibre foarte mari şi din acest motiv cu siguranţă vom plăti un tribut mai mare decât statele care au tratat acest sector cu mult mai multă responsabilitate.

Sigur că aderarea României la UE în 2007 a reprezentat pe termen lung şi mediu o adevărată oportunitate pentru agricultură, dar pe termen scurt s-a demonstrat – şi trebuie să recunoaştem – că nu am fost suficient de pregătiţi, motiv pentru care suntem dependenţi de importuri.

Din păcate, pentru moment nu putem valorifica oportunităţile aduse de integrare atâta timp cât în agricultură avem peste 4 milioane de exploataţii fărâmiţate, atâta timp cât obţinem randamente foarte mici pe unitatea de suprafaţă. În plus, am făcut extrem de puţine investiţii care să dea siguranţă producţiei agricole.

Agricola Internaţional, o unitate de referinţă

G.V.: O vorbă culeasă din popor zice aşa: „Decât să-mi spui de zece ori, mai bine arată-mi o dată!“. Şi se pare că Agricola Internaţional are ce arăta.

G.A.: Eficienţa modelului nostru, implantat în urmă cu mai bine de 16 ani, a fost confirmată de timp.

Integrarea activităţilor începute cu producerea nutreţurilor concentrate, cu creşterea, îngrăşarea şi abatorizarea animalelor, procesarea cărnii şi comercializarea ei pe piaţa internă şi mai ales la export a reprezentat o filosofie ce ne-a permis să depăşim nenumăratele greutăţi ale acestei tranziţii lungi şi costisitoare.

De-a lungul acestor 16 ani, în care am investit peste 70 milioane de euro, am reuşit să consolidăm toate lanţurile acestui proces de producţie în aşa fel încât astăzi putem face faţă tuturor exigenţelor comerţului intracomunitar cu carne şi produse derivate. Noi am răspuns tuturor obligaţiilor pe care România şi le-a asumat în privinţa protecţiei mediului, a biosecurităţii, a trasabilităţii şi a celorlalte condiţii de igienă sanitar-veterinare.

Din unităţile noastre trimitem zilnic în magazine aproximativ 100 tone de carne şi produse din carne şi 250.000 de ouă.

Esenţa sistemului integrat

G.V.: Unde se situează Agricola Internaţional faţă de alţi lideri de piaţă alimentară din Europa?

G.A.: Din punctul de vedere al performanţelor productive stăm foarte bine. Combinatul nostru agroalimentar s-a consolidat în timp pe seama unor raporturi corecte de piaţă şi pe respect faţă de toţi jucătorii. În momentul de faţă ne preocupă externalizarea creşterii animalelor în unele unităţi, astfel încât efortul investiţional şi cheltuielile de asigurare a resurselor să se limiteze, stimulând valorificarea superioară a terenurilor existente în jurul nostru.

G.V.: Se spune, domnule preşedinte, că puterea exemplului molipseşte. Sigur, nu a fost uşor să obţineţi tot ce s-a realizat. Tocmai de aceea vă şi întreb care a fost piedica principală?

G.A.: Sunt atât de multe încât mi-ar fi foarte greu să le ierarhizez. Aş menţiona însă câteva care au produs foarte mari probleme activităţii pe care o desfăşurăm: în primul rând importurile de carne scutite de la plata taxelor vamale şi chiar a TVA-ului, restricţiile impuse României ca urmare a evoluării unor epizootii pe teritoriul ţării.

Important este că am găsit înţelegerea celor aproape 3.000 de salariaţi care lucrează în Agricola, a celor peste 300 de specialişti, astfel încât să găsim antidotul pentru fiecare provocare. Sunt bucuros că am reuşit şi îmi face o mare plăcere să le mulţumesc tuturor celor din interiorul grupului, dar şi celor cu care am colaborat pentru a rezista şi pentru a face cinste agriculturii şi industriei alimentare româneşti prin poziţia pe care o deţinem.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2009

֩ Comentarii