Imprimati articolul

Fotbalul, rege şi peste sat

• Din Siliştea Gumeşti, satul lui Marin Preda, şi până-n Valea Ciorii, sportul rege naşte pasiuni aprinse.

Sportul cu cei mai mulţi simpatizanţi din lume stârneşte pasiuni uriaşe şi la sat. Chiar dacă echipele sunt în categoria „Promoţie“ sau „Onoare“, jucătorii nu concep decât victoria. Iar când vorbim de două echipe ale aceleiaşi comune, adversităţile între jucători şi suporteri sunt la fel de exacerbate.

Este şi cazul celor două „grupări“ ale localităţii Siliştea Gumeşti.
În satul în care s-a născut autorul „Celui mai iubit dintre pământeni“, localnicii sunt împărţiţi în două tabere: unii o susţin pe „Sportul Siliştea Gumeşti“, formaţia preotului din comună, iar alţii pe …aţi ghicit „Moromeţii“, susţinută de Primărie.

Cum a ajuns preotul să se afle în inedita postură de patron şi antrenor al alb-albaştrilor? „Am jucat şi eu fotbal cât am fost tânăr. E pasiune! Fac totul fiindcă îmi place şi ca să-i ajut pe copiii ăştia, că-s toţi din Siliştea. Şi aşa la şcoală mai mult nu fac sport decât fac. Măcar să mai alerge şi ei“, explică omul în sutană.

Din păcate, urmaşii lui Moromete nu-i pot vedea pe preot şi pe băieţii lui în acţiune. Cum terenul din Siliştea nu-i omologat, alb-albaştrii dispută meciurile de pe teren propriu la Tătărăştii de Sus. „Ar costa doar o mie de euro, dar nu interesează pe nimeni. Caut sponsori. Azi unul, pomâine altul şi aşa supravieţuim“, spune cu năduf preotul-antrenor.

Au imnul lor…

Şi la Godineşti, fotbalul îşi are adepţii săi la fel de pătimaşi. Din dragoste pentru echipa lor de suflet - Ştiinţa Godineşti, grupare din Liga de Onoare, fanii au compus un imn, pentru a nu fi cu nimic mai prejos decât cormoranii de la Liverpool, cu al lor „You’ll never walk alone“.

Şi alte echipe de la „Onoare“ ies din tipar, cele mai multe prin denumirile lor gen Ambianţa Jilavele, Viitorul Valea Ciorii, Gloria Gura Ialomiţei sau Recolta Malu Roşu.
Oricum s-ar numi echipele lor, fotbalul la sat e de multe ori departe de a fi magic, dar cu siguranţă e pătimaş. Jucătorii mai busculează uneori brigada de arbitrii, iar suporterii se îmbată şi prind curaj a-i înjura cu patimă. Şi toate acestea pentru… onoare.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2009

֩ Comentarii