Imprimati articolul

Floarea de lângă noi

Au trecut Sânzienele, singura sărbătoare păgână admisă în calendarul creştin-ortodox, dată care coincide cu naşterea Prorocului Ioan Botezătorul.

Sânzienele sunt flori. Floare e un gingaş nume feminin. M-am întrebat şi eu deunăzi de ce bunicile mele se numeau Floarea? Pe mama la fel o chema Florica. Pot afirma fără să greşesc că m-am născut din „flori“ şi de aceea iubesc florile. Am multe verişoare primare care răspundeau la prenumele de Floriţa, când erau mici, Floarea la vârsta maturităţii şi Florica la o vârstă mai înaintată.

Care este explicaţia acestei abundenţe de Florici atât de răspân­dite în locurile mele natale de pe Valea Crişului Repede din Munţii Apuseni?

Răspunsul se află într-o datină străbună care constă în faptul că prima odraslă de gen feminin născută într-o familie să poarte aproape invariabil numele de Floare, exprimând parcă bucuria apariţiei pe lume a primei flori umane, comparabilă numai cu suratele ei vegetale din covorul ierbos al pajiştilor şi pădurilor.

În schimb, primele mele nepoate, după fraţi, surori şi verişori de primă spiţă, poartă cu totul alte nume; una singură a fost botezată Florentina după străvechiul obicei. Şi mă întreb nedumerit de ce acest prenume atât de frumos, cu înţelesuri atât de profunde pentru fiinţa noastră, este acum pe cale de dispariţie, fiind înlocuit de altele care nu au nimic comun cu natura sădită pentru totdeauna în sufletul pur al oamenilor de la munte.

Acest model ancestral de sorginte latină, cu sensurile lui clar exprimate, poate fi reînviat la fel ca multe alte obiceiuri care ne-au contopit cu mama natură şi au asigurat peste veacuri perenitatea dăinuirii noastre pe aceste meleaguri.

Teodor MARUŞCA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2009

֩ Comentarii