Imprimati articolul

Felicitări, doamnă Doctor!

Corect ar fi ca acestea să le adresăm, în primul rând, celor de la care aţi moştenit un caracter uman de excepţie. Deopotrivă, ele se cuvin primului dascăl, mai exact spus învăţătoarei din Rădăuţi care a reuşit să vă „cioplească“ făptura după chipul şi asemănarea ei. Nu în ultimul rând, ele se adresează acelor oameni de excepţie care au intuit în dumneavoastră o personalitate care, la nivelul în care aţi reuşit să vă exprimaţi până acum, dovedeşte că România şi-a păstrat nealterate valorile care îi oferă şansa de reabilitare.

Adevărul este că doamna doctor Cornelia TÎLPEANU, căci despre ea este vorba, se prezintă astăzi ca o fiinţă împlinită din toate punctele de vedere. A trăit şi trăieşte într-o familie în care valorile morale sunt pe scara înaltă a perceptelor de conduită umană. A trăit şi a luptat pentru afirmarea unei profesii de mare însemnătate economică şi socială, înfruntând adesea privaţiuni care i-a erodat o parte din avântul uman. A trăit mai ales pentru ceea ce se numeşte calitatea de MAMĂ. Mărturie depun cei doi copii: Alexandra Mădălina şi Cătălin Gabriel care, acum la vremea judecăţii depline, realizează sacrificiul imens a celei care le-a dat viaţă.

Puterea de a privi cu mândrie în trecut

Doctorul Cornelia Tâlpeanu pare şi acum o fiinţă blajină, modestă şi de un ataşament ieşit din comun faţă de profesia de medic veterinar şi colegii săi. Puţini sunt cei care au intuit însă că în interiorul său fierbe un vulcan care răspândeşte în jur  jăratic împotriva acelor care ne fac viaţa din ce în ce mai rea. Ea şi-a făcut drum spre o anumită ierarhie profesională nu dând din coate, ci prin puterea minţii şi a unei conduite morale de excepţie. În această ascensiune s-a raportat întotdeauna la valorile profesionale de referinţă cu care s-a confruntat într-o competiţie netrucată. Pe vremea când era elevă la Liceul Agricol din Rădăuţi a reuşit să aducă şcolii, pentru prima dată, un premiu de valoare naţională. Când a ales drumul spre medicina veterinară s-a îndreptat spre cea mai performantă instituţie naţională: Facultatea de Medicină din Bucureşti, pe care a absolvit-o cu cinste.

Clipe de nelinişte

Confruntarea cu realităţile vieţii practice a început în 1986, undeva la un complex de creştere a porcilor din judeţul Călăraşi. De atunci şi până acum, doctorul Cornelia Tîlpeanu şi-a pus viaţa profesională în slujba fiinţelor necuvântătoare. I-a fost greu înainte de Revoluţie, dar îi este şi mai greu acum, când răspunderea s-a extins de la profilaxia lumii animale la asigurarea unor condiţii de viaţă sigure pentru colaboratorii din jurul ei. Această ultimă misiune pare a fi un examen al vieţii sale profesionale. Într-un judeţ cu o forţă zootehnică extrem de modestă, viaţa medicului veterinar pare o mare incertitudine. Mai ales în condiţiile în care criza la sate afectează profund tot ce ţine de actul economic şi social.

Medicul epizootolog este conştient că, dacă va fi să fie dezastru, ea va fi ultima care va dispărea de pe statul de plată a veterinarilor din judeţul Călăraşi. Lupta sa se dă acum pentru păstrarea nucleului de specialişti fără de care zootehnia ar putea deveni un focar epidemic îngrozitor. Privind în urmă, doctoriţa Cornelia Tîlpeanu afirmă că priveşte înapoi cu mândrie. Adică cu sentimentul omului a cărui lucrare este împlinită. Ea nu se găseşte la sfârşitul unei cariere profesionale pentru a pregăti predarea muncii, ci pentru a o continua alături de cei care ne dau siguranţa că hrana pe care ne-o oferă este cea mai sănătoasă. Mai ales pentru această din urmă siguranţă doamna Cornelia Tîlpeanu şi colaboratorii săi merită toată preţuirea.

BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 12, 15-30 IUNIE 2010

֩ Comentarii