Imprimati articolul

Fazanul tenebros

A doua fazanerie din ţară, care are peste 12.500 de fazani, aparţine de Direcţia Silvică (DS) Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi. Păsările crescute aici iau drumul străinătăţii, dar ajung să repopuleze şi terenurile de vânătoare din unele zone apropiate. În Italia au plecat, în acest an, 4.400 de exemplare şi mai sunt pregătite încă 5.000 de exemplare.

„Cel ce impresionează la Crescătoria Pătulele este fazanul tenebros, în diverse variaţiuni de culoare, cum ar fi verde închis, violet închis, albastru închis şi multicolor. Acesta reprezintă 60-70% din efectivele existente. Aceşti fazani sunt foarte apreciaţi şi solicitaţi pe piaţa italiană.

Am exportat fazani şi în Franţa, dar distanţa este foarte mare şi creşte mult costul transportului, greu de suportat de importator. Menţionez că fazanii exportaţi sunt numai pentrru vânătoare, nu pentru carne“ – a declarat Constantin Popescu, şef Birou Producţie la DS Drobeta-Turnu Severin, pentru Lumea satului.

Se „duce“ şi păstrăvul românesc

Mehedinţenii se mai mândresc şi cu Păstrăvăria Ocolului Silvic Baia de Aramă, care are o capacitate de 15 tone de păstrăvi pentru consum. Principala specie este păstrăvul curcubeu (90%), preferat întrucât creşte foarte repede. Mai există şi păstrăv fântânel, în proporţie de 10%, folosit mai mult pentru repopularea apelor de munte.

Specialiştii afirmă că, în ultimul timp, folosim icre din import, pentru că peştii obţinuţi astfel cresc foarte repede. De exemplu, perioada de creştere până la 250 de grame, greutatea pe care trebuie să o atingă un exemplar bun de valorificare este de 12-13 luni. În cazul icrelor româneşti, aceeaşi perioadă pentru valorificare este de doi ani şi şase luni, adică de aproape trei ori mai mare.

Răul de lângă noi?

Anul acesta a fost cel mai sărac în fructe de pădure. În judeţul Mehedinţi s-au cules numai vreo 70 de tone, faţă de 600 tone în alţi ani. Zona este foarte bogată în mure, zmeură, coarne, măceşe şi porumbe. Însă, în 2008 s-au cules numai măceşe.

Cei care gestionează această activitate susţin că reducerea cantităţii recoltate de fructe de pădure este o consecinţă a lipsei forţei de muncă. În opinia lor, se face o mare greşeală acordându-se ajutoare sociale unor oameni sănătoşi, care nu vor să mai muncească. Şi au dreptate! O altă bogăţie naturală a zonei o reprezintă ciupercile comestibile. În trecut, se recoltau în medie 50 tone pe an. Acum, zero! Cauza este aceeaşi: ciuperci sunt câte vezi cu ochii, dar nu are cine să le culeagă!

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

֩ Comentarii