Imprimati articolul

Fără prejudecăţi, despre etichetarea alimentelor

Noile norme de ambalare şi etichetare a produselor alimentare comercializate în pieţe au pus micii producători pe jar. Problema costurilor este una arzătoare, dar aceasta trebuie înţeleasă atât de producător, cât şi de consumator. Trebuie să conştientizăm că aceste norme nu urmăresc punerea de beţe în roatele producătorului şi nici în ale consumatorului, ultimul fiind nevoit să scoată mai mulţi bani din buzunar.

Trebuie să ne protejăm sănătatea, iar aceasta nu are preţ!
Domnul profesor universitar doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului Naţional de Cercetări Alimentare, ne ajută să înţelegem această probleme şi riscurile alimentare la care suntem expuşi.

- Domnule profesor, aveţi credinţa că alimentele existente pe piaţă prezintă siguranţa alimentară impusă de normele europene?

- Pentru a fi siguri de aceasta, în primul rând este absolut necesară ambalarea şi etichetarea alimentelor. Gândiţi-vă că singurele informaţii pe care le are la dispoziţie consumatorul sunt cele de pe eticheta alimentului.

Etichetele pot fi de două feluri: cea compoziţională, care este obligatorie în momentul de faţă, în care se specifică ingredientele şi aditivii alimentari utilizaţi, descrişi în ordinea prezenţei cantitative la nivelul alimentului, şi cea nutriţională, care este obligatorie doar dacă producătorul doreşte ca alimentul să conţină şi o menţiune de sănătate.

- Micii producători din pieţe se plâng că, din cauza acestor norme, îşi vor pierde clienţii. Aceştia nu vor mai putea degusta marfa, iar preţul de comercializare va creşte.

- Cred că e o falsă problemă. Este mult prea importantă siguranţa alimentară, informarea corectă a consumatorului. În străinătate s-a găsit o rezolvare pentru această problemă.

Există posibilitatea de a prezenta eşantioane ale produsului comercializat în pieţe, iar un procesator de alimente nu ar trebui să aibă nimic de ascuns, atât timp cât foloseşte materiile prime şi aditivii alimentari de calitate corespunzătoare cerinţelor siguranţei alimentare. Neştiind ce consumăm, ne expunem unui mare risc, putând achiziţiona alimente cu un conţinut de substanţe otrăvitoare, precum dioxina sau mercurul. Nu ne putem juca cu alimentele, pentru că suntem ceea ce mâncăm.

Riscurile de astăzi n-au existat în trecut

- Omenirea s-a hrănit de-a lungul timpului cu produse care nu se încadrează în actualele norme europene privind siguranţa alimentară, iar oamenii au trăit şi trăiesc în continuare. Cum explicaţi acest fapt?

- Da, este adevărat, numai că nu au trăit cu toţii bine. Spre exemplu, durata medie de viaţă în timpul romanilor era de aproximativ 30 de ani, iar bolile infecţioase făceau ravagii. Aşadar, astfel de afirmaţii sunt făcute fie în necunoştinţă de cauză, fie din iresponsabilitate faţă de propria sănătate. Trebuie să mai ţinem cont că, în ultimii ani, agricultura şi alimentele au fost mult chimizate, iar riscurile care sunt prezente astăzi nu au fost prezente în urmă cu 5-10 ani.

- Cine controlează starea de sănătate a alimentelor produse de industria noastră sau a celor importate?

- Aceată sarcină revine Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, care este, de altfel, şi partenerul oficial al European Food Safety Authority.

Irina TRUŢESCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 5, 1-15 MARTIE 2009

֩ Comentarii