Imprimati articolul

Energia primăverii

În adierile fiecărei primăveri se despleteşte către noi energia unui nou început. Şi, ca la orice început de drum, inima ne dă imbolduri către speranţă şi împliniri. Amorţiţi până acum de zăpezile reci, ne trezim, asemenea ghiocelului, să primim mângâierile dulci ale Soarelui. Privim către mingea de lumină, lăsăm în urmă ceţurile existenţei şi ni se aşază pe chipuri zâmbetul. Bucuria.

Primăvara, sufletul nostru are nevoie mai mult ca oricând de speranţă şi candoare. Simpla revărsare a razelor solare devine prilej de acţiune, de mişcare. Lucruri de mult amânate şi uitate în comoditatea zilnică se cer grabnic înfăptuite. Zilele mai lungi şi lumina mai multă ne devin automat aliaţi în demararea acţiunilor îndrăzneţe. Energia primăverii, prin mecanisme încă necunoscute nouă, ne trezeşte propriile energii. 

Însă, uneori, s-ar putea să păstrăm cu încăpăţânare în trup semnele iernii: frigul şi tristeţile împovărătoare. Uneori iarna încă se agaţă de noi cu ultimele sale suflări de viaţă.  Energia este un simptom al primăverii, un semnal strident al nevoii de a încheia socotelile cu trecutul şi de a începe ceva nou. Energia ne invită să renunţăm la deprimare, pentru a trăi împreună cu natura întreagă fiecare clipă a renaşterii.

Energia bucuriei este energia primăverii. Dacă resimţim moliciunea şi slăbiciunea ori tristeţi fără sfârşit se învârt prin inimile noastre înseamnă că nu ne-am adaptat ritmului firesc al începutului şi, într-un fel sau altul, am rămas în urma primăverii. Prin însăşi natura existenţei noastre, suntem binecuvântaţi de Dumnezeu cu puterea de a face armonie cu Universul.

Trăim, lucrăm, simţim totul în comuniune cu natura. Împreună cu pomii, cu florile, cu vieţuitoarele, unii cu alţii, cu toate cele ce ne înconjoară, compunem tabloul existenţei şi melodia ei unică. Pentru că e primăvară nu putem fi decât senini şi încântaţi de zumzetul naturii. Pierderile de ritm pe care le trăim, astenia ori deprimarea apar ca semn al separării noastre de întreg, ca o ruptură între noi şi tot ceea ce mişună în jurul nostru. Să nu uităm că în fiecare clipă a vieţii facem parte din orchestra universului, care trebuie să sune cât mai armonios. Tocmai de aceea e necesar să rămânem conectaţi la ritmurile melodiei lumii noastre pentru a ocoli în acest an astenia de primăvară şi pentru a ne întâlni dintr-o dată cu bucuria înfloririi.

Violeta Anghel
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010

֩ Comentarii