EDITORIAL - Şi totuşi, mămăliga explodează

M-a sunat un prieten ce trăieşte doar aşteptând, repet, doar aşteptând, schimbarea, de ani de zile, fără să facă mare lucru ci doar citind, scriind şi având grijă de pisicile lui multe şi mute, martore zilnice la zbaterea lui intelectuală. M-a anunţat, cu o bucurie nedisimulată în glas că, totuşi, mămăliga explodează. Ştiam la ce se referă, sufletul meu vibra pe ascuns la veştile care veneau din stradă. De ce pe ascuns? Păi, nu vă spun o noutate, mi-este frică să mă mai bucur, nu ştiţi vorba aceea, „schimbarea şefilor, bucuria nebunilor“?! La vârsta pe care o am, mă conduc după vorbele vechi care îşi arată, veac de veac, valabilitatea. Şi-apoi, m-am bucurat aşa de câteva ori în viaţă şi la ce mi-a folosit?

Nu mi-au ieşit niciodată din cap momentele acelea când a murit Gheorghiu-Dej şi deja era gata, primul din coada comuniştilor la sicriu, tânărul Ceauşescu să ne bucure cu idealurile socialismului multilateral dezvoltat. Dacă închid ochii îl şi văd pe tânărul prim secretar la televizorul acela alb-negru pe care-l cumpărase mama în rate. Ne adunasem ciopor de ţărani pe lângă câte un difuzor sau televizor şi ne bucuram de măreţia zorilor ce se arătau românilor mâncători de mămăligă.

Trec în revistă: m-au făcut pionier rapid, mare bucurie pe mine, m-au făcut utecist, a mai mare cinste a copilului de la ţară fruntaş la învăţătură şi, nu în cele din urmă, m-au făcut comunist, realizarea realizărilor! Tot timpul eram sfătuită să am răbdare. Acum avem de plătit datoriile externe, mai apoi de dezvoltat cooperativa agricolă, mai avem de ridicat ţara din ruina în care era până în comunism etc. Când am băut prima apă de la pompa din curte parcă îl apucasem pe Noroc de picior.

Şi totuşi ceva nu mergea! Când am împlinit 18 ani, mi-am făcut socoteala, nu aveam decât hainele de pe mine şi o grămadă de visuri. Vreo 2-3 s-au împlinit, în anii următori, doar pe jumătate, celelalte mi le-am ascuns în sufletu-mi rănit.

Copil de la ţară, dintr-o familie cu 9 fraţi la fel de bogaţi ca şi mine, lucru pe care l-am mai aflat o dată din jurnalul pe care mi-l ţineau cei care îmi contorizau anii – se numea dosar, în caz că aţi uitat – am descoperit, după aceea, când am devenit jurnalist, că niciodată nu voi şti adevărul adevărat şi că libertatea mea are şireturile legate de ale celorlalţi visători ca şi mine, bolnavi de bucuria de a trăi din dorinţe neîmplinite, până la urmă. Şi totuşi, în 1989 ne-am ridicat de pe jos direct din mămăliga explodată; şi din nou ne-am bucurat, uitucii dracului ce suntem… „bucuria nebunilor“, vă ziceam! Iar şi iar, profitându-se de viaţa mea, am fost sfătuită să am răbdare. M-am lepădat de socialism şi m-am întors la Dumnezeu.

M-am bucurat ce m-am bucurat, până m-am trezit iar pe jos cu şireturile legate de şireturile celor ca mine. Dumnezeu m-a uitat în purgatoriu, mă întreb?! Îmi fac din nou socoteala, am 50 şi ceva de ani, hainele de pe mine şi o grămadă de idealuri neatinse. Nu mai am nici răbdare!

Mai am câţiva ani şi mor, mai puţin din câţi am socotit eu că voi atinge şi nici nu ştiu când am trăit; am aşteptat toată viaţa, muncind disciplinat şi creator, să mă bucur de roadele muncii mele. De ce l-aş mai crede pe prietenul meu care m-a sunat să mă anunţe că, totuşi, mămăliga poate exploda? Revoluţiile nu sunt la revoluţionari, ei doar se bucură din când în când de ele până când, împiedicaţi precum caii pe islaz, se risipesc pe jos acolo unde istoria îi aşterne în calea celor care pun la cale schimbările.

Punem de mămăligă! Apa de mămăligă dă în fiert, observă românul! Punem mălaiul! Mestecăm cu făcăleţul! Răsturnăm mămăliga! Cei neatenţi se frig! A doua zi, mămăliga rece nu mai explodează!

֩ Comentarii

֠ 1. ababei -- (2-February-2012 )

A venit si la noi in comuna Lipovat,jud Vaslui un cetatean strain din danemarca a zis ca el face comasare de terenuri agricole pentru a fi lucrate,dar noi i-am spus cand om pune mana pe maciuca nu te putem prinde pana in danemarca.am auzit ca prin alte comune sa bagat si a arat terenurile fara stirea propritarilor.dar noi cand ne adunam vreo 50-60 de maciucari iese foc si fulger.paganii vor sa ne ia pamanturile

֠ 2. bosnea -- (1-February-2012 )

Mariti subventia pe hectar la minim 200 de euro,motorina sa scumpit ,ierbicidele sunt scumpe,eu jumatate din suprafata anul asta o las nelucrata,nu stiu de unde sa mai iau bani sa fac lucrarile,faceti presiuni la ministerul agriculturii

֠ 3. bosnea -- (1-February-2012 )

mariti subventia la hectar la minim 200 de euro,motorina sa scumpit ,ierbicidele sunt scumpe,anul asta las jumatate din pamanturi nelucrate ,nu stiu de unde sa iau bani. faceti presiuni la ministrul agriculturii

֠ 4. nicu -- (2-February-2012 )

Mariti subventia pe hectar la minim 200 de euro,motorina sa scumpit,ierbicidele sunt scumpe,las nelucrate jumatate din terenuri,nu am de unde sa iau bani

֠ 5. ghita -- (3-February-2012 )

In 1964 un televizor costa echivalentul unei "plasme" azi ,separe ca parintii autorului nu erau chiar saraci!De fapt ia sa vad azi pe unul cu 9 copii sa tina la facultate unul numai lucrand pamantul!

֠ 6. harjui -- (4-February-2012 )

sute de proprietari nu au fots improprietariti in timp ce primariile se lafaie in rezerva comunei... Directorul Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliarã (OCPI) Vaslui, Daniela Chiper va avea un volum de muncã fãrã precedent, pentru cã se vor face mãsurãtori în teren, în toate comunele si orasele, pentru a se identifica suprafetele trecute în rezervã si care ar putea fi predate unor proprietari de terenuri, trecuti acum la despãgubiri. “Vrem sã identificãm toate rezervele de terenuri ale primãriilor, astfel încât persoanele care(continuare)

֠ 7. harjui -- (4-February-2012 )

(continuare) sunt pe listele de despãgubiri sã poatã primi teren în fizic din rezerve. Dacã, sã presupunem, s-a terminat terenul în comuna Munteni de Jos, s-a putea propune proprietarului de teren sã primeascã o suprafatã de teren în Albesti, pe o suprafatã din rezerva primãriei,a explicat Daniela Chiper directorul OCPI Vaslui. (Normal oamenii vor pamant nu vor sa fie despagubiti de stat,pretul unui hectar la valoarea reala e de 10000-15000 euro daca se ajunge la CEDO)

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu