Imprimati articolul

Punct şi de la capăt

Încerc acum, la trecerea în noul an, să conturez un scenariu pentru viitorul agriculturii, al satului, al spaţiului rural românesc în ansamblul său. Şi mă gândesc la câte s-ar putea face pentru cei peste 50% dintre populaţia ţării ce ocupă aceste spaţii dacă s-ar folosi rezervele pe care încă le mai are ţara şi care parcă aşteaptă a fi puse în valoare în interesul întregii naţiuni.

Apoi încerc să construiesc o punte imaginară între cei ce speră într-o viaţă mai bună, fără grija zilei de mâine şi politicieni, alte instituţii ale statului implicate în a găsi soluţii pentru a conduce agricultura pe un făgaş normal.

Inexistenţa unui consens politic din 1990 încoace a generat de multe ori o stare de confuzie cu consecinţe negative asupra procesului de consolidare a sectorului generator de pâine, carne şi lapte.

Agricultura trebuie să beneficieze acum poate mai mult ca oricând de susţinere financiară, trebuie să scape de birocraţie şi regulamente abuziv aplicate şi poate chiar de… oameni care, rupţi de realitate, nu ţin cont de condiţiile concrete din teritoriu.

Este nevoie de strategii pe termen mediu şi lung acceptate de întregul spectru politic din ţară şi nu de acţiuni pompieristice care nu rezolvă problemele reale.

În contextul crizelor globale – alimentară, financiară şi de mediu – precum şi a ameninţărilor pe care le reprezintă acestea, e nevoie să identificăm acţiuni prin care pot fi ajutate grupurile vulnerabile formate atât din producători, cât şi din consumatori.

Statele membre ale Uniunii Europene îşi protejează producătorul agricol în multiple forme. Ar trebui să implementăm acele modele care să conducă la o agricultură multifuncţională şi la menţinerea competitivităţii. Orice leu investit eficient în agricultură ar reprezenta un pas înainte pentru dezvoltarea economiei ţării iar potenţialul agricol pe care îl deţinem ne-ar putea salva de efectele negative ale crizelor. E timpul să acţionăm ferm pentru absorbţia fondurilor europene şi dirijarea lor nu în funcţie de criterii politice ci pentru a valorifica la maximum potenţialul de care dispunem.

Specialiştii din domeniul cercetării ştiinţifice şi al managementului pot avea un rol deosebit în revigorarea acestui domeniu. Să-i ascultăm şi să le respectăm opiniile pentru că ştiinţa trebuie să învingă.

În lipsa unui ajutor concret pentru agricultori şi mai ales pentru micii producători, România riscă să-i fie afectată biodiversitatea şi chiar identitatea culturală, strivită sub povara importurilor de produselor alimentare şi uniformizarea de tip supermarket.

Asociaţiile, cooperativele, sindicatele, statul trebuie să protejeze producătorul agricol, în faţa agresiunilor sau a neputinţelor de tot felul.

E timpul să ne unim forţele şi să aşezăm agricultura acolo unde îi este locul pentru că în contextul global actual cine produce „mâncare“ va fi deasupra celor ce trebuie să o cumpere.

Avem în frunte o nouă echipă. Fie ea de stânga sau dreapta, trebuie să gândească în interes naţional. Să pună punct relelor şi s-o ia de la capăt. Cu fermitate dar şi cu grijă pentru cei care i-au adus acolo sus.

Să sperăm că aşa va fi. Că noul an va fi bun şi mai bogat. Iar cei ce obidesc pe câmpuri să aibă parte de sănătate şi spor în toate.

La mulţi ani!
Ing. I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

֩ Comentarii