Imprimati articolul

EDITORIAL - Hrăpăreţi fără voie!?

Doar cine nu știe ce se mai face cu banii publici, prin ce... cotloane sunt „ascunși“ cu acte-n regulă sau pe unde și cum sunt „firuiți“ fără o dreaptă și logică împărțeală nu realizează cât de mult cântărește asta în traiul fiecărui contribuabil. Faptele sunt cu atât mai lezante cu cât ele se petrec într-o perioadă de profundă criză economică. Dar mai are românul timp să se gândească și la asta? Cât de repede și simplu am fost aduși în postura de... subjugați ai propriilor noastre interese și ai sistemului din care facem parte! 

Se vorbește și despre o iminentă criză alimentară. Acum mai mult ca oricând. Cu toate acestea, nimeni nu pare să ia în seamă fenomenul, oricât de grav se anunță că se va manifesta.

Mi-am adus aminte, citind recent un text referitor la starea actuală a agriculturii, de așa-zisa revoluție verde despre care se vorbea în urmă cu vreo 25-30 de ani. Pusă în practică, ar fi constituit poate cea mai importantă realizare a cercetării în domeniu și a celor care ar fi putut pune în aplicare politici agricole în beneficiul omenirii. Poate că acum n-ar mai fi existat riscul penuriei de alimente. Cel puțin, nu de o asemenea amploare. 

În ceea ce ne privește, altă „revoluție“ a aruncat agricultura românească în urmă cu 60-70 de ani. Este greu de găsit acum soluții pe termen mediu pentru a o aduce măcar acolo unde era cu ceva vreme în urmă. Ar presupune investiții majore în primul rând în organizarea teritoriului, apoi în irigații, infrastructură, mecanizare, tehnologii etc., măsuri față de care decidenții nu prea manifestă interes.

Se spune că cine nu investește nu are viitor.

Realizările din ultima perioadă în agricultură, puține față de cât ar fi trebuit pentru a o aduce acolo unde merită, dovedesc acest lucru. Dar care dintre guverne și guvernanți a înțeles pe deplin importanța susținerii domeniului? Poate că dacă s-ar fi prioritizat acțiunile, pe baza unor programe pe termen mediu și lung, chiar și puținele sume alocate s-ar fi regăsit în performanță și eficiență și nu în număr de voturi. Dar cum interesele sunt altele, banii nu ajung să creeze plusvaloare, ci linii directoare pentru partidele aflate la putere.

Beneficiarii lor fac din ei doar... putere. Cum altfel s-ar putea explica alocarea unor importante sume inclusiv instituțiilor neperformante economic? Cine-i întreabă pe cei care le administrează de modul cum sunt utilizați acești bani, de eficiența utilizării lor? M-aș fi așteptat ca unitățile de cercetare, în primul rând acestea, să constituie un exemplu în utilizarea eficientă a sumelor alocate, inclusiv pentru investiții și nu doar pentru acoperirea perpetuă a datoriilor. Dar dacă merge, merge. Uite așa ajung unii... hrăpăreți, cu sau fără voie! Cer sau nu, li se dă. Mă întreb însă, până când totuși?

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2012

֩ Comentarii