Imprimati articolul

EDITORIAL - Cine-i de vină...

Lansarea produselor unei firme din domeniul agricol, manifestare recent desfăşurată într-o locaţie parcă special amenajată, m-a dus cu gândul la un eveniment asemănător ce a avut loc cu aproape un deceniu în urmă undeva în Europa, la care am avut ocazia să particip. Am putut face atunci comparaţie între ce ni se prezenta şi ce aveam acasă în materie de produse, calitate şi diversitate.

Mă gândeam în acele momente, ca orice român ce-şi iubeşte neamul, de unde ar trebui să începem ca să-i „topim“ pe europeni cu bucatele noastre din... – dar ce mai contează? –, orice colţ de ţară, fiindcă peste tot avem produse şi meniuri cum nu prea găseşti pe oriunde în lume.

Târziu, dar am început iată şi noi să ne mişcăm, să promovăm în diverse locuri şi în multiple moduri ceea ce avem de valoare. Din păcate ne-a trebuit ceva vreme ca să realizăm că nu vom putea vinde ce producem nici măcar în propria „bătătură“ dacă nu ne promovăm. Adică, dacă nu avem un marketing bun. Or, asta nu o poate face orice producător, fie din lipsă de timp, fie din... lipsa aptitudinilor specifice unei asemenea îndeletniciri, să nu-i spun meserii.

Aşadar ne întoarcem iarăşi la fondul problemei. Adică la necesitatea organizării agricultorilor, astfel încât să-şi poată permite o promovare şi o valorificare superioară a ceea ce produc. Cine e de vină că am bătut atâta vreme pasul pe loc? Aş îndrăzni să spun sau mai degrabă să transmit prin intermediul acestor rânduri părerea celor mai mulţi producători agricoli care se întreabă: cine poartă vina? Guvernanţii din toată perioada de după ’89, fiindcă n-au catadicsit să creeze cadrul legislativ necesar stimulării formelor asociative şi să stimuleze investiţiile într-un sector din care banii se pot recupera în timp record, ori agricultorii înşişi care, de asemenea, n-au catadicsit să adere la ideea asocierii ce le-ar fi adus de mult mari beneficii. Ambele „tabere“ au adus, din păcate, mari deservicii naţiunii.

Să ne bucurăm însă că începem să avem exemple, chiar dacă ele se numesc Agrofam Feteşti, Agroindustriala Curtici, TCE 3 Brazi etc. După ei pot veni şi alţii mai mici sau mai mari. Trebuie doar să existe iniţiativă, perseverenţă şi curaj şi, pe deasupra, încredere în propria-ţi capacitate şi în semenii cu care pleci la drum. Restul vine de la sine.

Aşadar, avem exemple şi, pe deasupra, mentori printre cei care promovează şi susţin soluţiile şi modelele de succes. Nu ne rămâne decât să-i urmăm. Altfel ne vom tot decapitaliza, rămânând în continuare o pradă uşoară pentru investitorii de oriunde. Deja ne-am vândut pe bani prea puţini, căzând într-o capcană din care nu vom ieşi prea uşor şi prea curând. Dar să sperăm că „duşul rece“ prin care trec alţii ne va trezi la vreme. De nu, vom rămâne fără bani, fără avere, fără ţară, ţarină, ţărani. Pe cine vom mai judeca atunci? Doar nu... Uniunea Europeană!

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 10, 16-31 MAI 2010

֩ Comentarii