Imprimati articolul

EDITORIAL
Atitudinea face diferenţa

Dezbaterile politice din ultima perioadă, lipsite în mult prea multe situaţii de esenţă, acaparează haotic agenda publică, cu sprijinul celui mai puternic instrument de manipulare – la care n-aş prea vrea să fac referire –, în vreme ce adevăratele probleme cu care se confruntă ţara şi locuitorii ei sunt mascate discret de opinii, dezbateri, scandaluri mediatice şi politice ce n-au de fapt nimic comun cu interesele maselor... manipulate.

Dezbaterile, uneori pătimaşe, dintre noi de la colţ de stradă, loc de muncă şi de oriunde ne vedem, ancorate în subiecte asupra cărora n-avem până la urmă nicio influenţă, dovedesc cât de tare ne-a cuprins... virusul MMM (iată, descoperirăm şi noi unul, doar e la modă, care în traducere ar putea însemna „manipularea maselor prin media“). Cât de creduli suntem sau părem a fi!

Adevărata faţă a lumii de dincolo de cortina aflată între mase şi putere, transparentă doar declarativ, este cu totul alta decât cea care se afişează. Indivizi de la Centru şi din teritoriu, aflaţi sub oblăduirea partidelor, îşi fac jocurile după bunul plac, sfidând cu obstinaţie interesele celor care i-au ales.

Atât de mult, încât au devalizat visteria ţării, acumulând unii sub masca unor investiţii „de interes public“ sau a unor acţiuni ori activităţi cel puţin bizare, în vreme ce majoritatea au primit... mici atenţii în campaniile electorale sau câte ceva drept subvenţii pentru agricultori, nu să prospere, ci să trăiască de azi pe mâine. Plătim însă cu bani grei agricultorii altora. Şi asta în vreme ce pe noi ne frământă atmosfera din partide, soarta unuia sau altuia dintre politicieni, a unei vedete ori nu ştiu ce alt scandal mediatic.

Păcat că printre cei la care mă refer sunt şi oameni dăruiţi cauzei pentru care se află acolo, cu respect şi grijă faţă de cei care le-au dat votul.

Mă întreb de multe ori, asemeni multor semeni de-ai noştri, cum e posibil ca o ţară, cu atâtea resurse şi oportunităţi, cu mulţi oameni harnici şi recunoscuţi pentru capacitatea lor intelectuală, să fie atât de repede şi tare îngenuncheată de o criză economică mai mult sau mai puţin reală, în vreme ce altele, precum Japonia, Elveţia, Olanda, Israel, ca să numesc doar câteva, care n-au nici pe departe resursele României, au o economie puternică, să nu mai vorbim de agricultură?! O diferenţă enormă, generată fără îndoială de atitudine. De atitudinea noastră faţă de noi înşine, de semenii noştri, de cei în mâna cărora se află frâiele ţării.

Trăim într-o ţară aflată parcă în degringoladă, în haos legislativ şi colaps economic. O ţară parcă neguvernată, ce-şi duce zilele cerşind străinătăţii. Un model păgubos de a guverna ce se bazează pe credite fără a avea garanţia că vor putea fi rambursate vreodată.

De câteva săptămâni se tot vorbeşte despre o anumită stabilitate ocazionată de instalarea noului guvern. Parcă am mai auzit asta şi altădată. Din păcate, până la ora la care aştern aceste rânduri pe hârtie, încă nu s-a ales cărarea pe care trebuie mers. Instituţiile publice încă n-au şefi, angajaţii n-au siguranţa că vor mai fi angajaţi, iar despre plată... va trebui să mai treacă ceva vreme până se va şti ceva.

În economia privată –, şi mai rău. Aici acţionează legea junglei, numărul de agenţi economici se ajustează artificial, fără să existe mecanisme de imunizare în faţa crizelor de tot felul, viziune şi strategii de relansare.

Cel mai mult se pare că au avut de suferit agricultura şi spaţiul rural în ansamblul său, ca urmare a elaborării unor acte normative care încă de la începutul anilor ’90 au avut drept consecinţă dezorganizarea şi decapitalizarea progresivă a agricultorilor, cu repercusiuni care abia acum, iată, se resimt: practicarea unei agriculturi de subzistenţă, abandonarea a peste trei milioane hectare de teren, o piaţă invadată de produse de oriunde, în fine, costuri ridicate a ceea ce punem pe masă. Şi cât de bine ne-ar putea fi de am învăţa câte ceva măcar de la cei la care mă refeream mai înainte. Şi ei n-au ce avem noi.
Dar, cum spuneam, atitudinea face diferenţa. 

Ion Banu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2010

֩ Comentarii