Imprimati articolul

EDITORIAL - Atitudinea face diferenţa (III)

Am de ceva vreme o dilemă: ce şi de unde să-mi procur cele necesare pentru o masă sănătoasă? Cine, până la urmă, îmi poate spune ce alimente e bine să consum? Sigur, dacă eşti bine informat poţi face o alegere corectă. Dar cine în ţara asta îţi poate oferi cele mai corecte informaţii?

După atâtea... controverse nici nu mai ştii pe cine să crezi. Mi-ar fi plăcut să asist mai degrabă la dezbateri întemeiate pe argumente ştiinţifice obţinute în urma unor cercetări făcute cu profesionalism şi nu la un război între reprezentanţi ai unor ONG-uri şi cei ai organizaţiilor profesionale sau sindicale din domeniul alimentar.

Lipsa de argumente clare, mai ales din partea celor care acuză, mă determină să cred că asistăm la o diversiune asemănătoare cu cea declanşată în 2005 care a dus la interzicerea cultivării unor plante modificate genetic şi care a afectat substanţial valorificarea potenţialului agricol al ţării noastre. Şi să nu credeţi că dacă nu cultivăm soia modificată genetic, de exemplu, înseamnă că nici nu o consumăm. Ei bine, importul şi utilizarea ei în produsele alimentare nu are niciun fel de restricţie.

„Nu mai putem rămâne cu braţele încrucişate. Trebuie să îi reînvăţăm pe români să se hrănească în mod corect“, afirma de curând un reprezentant al Ministerului Sănătăţii. Ar fi o iniţiativă lăudabilă dacă în spatele ei n-am simţi aceeaşi diversiune în care nu interesul pentru alimentaţia sănătoasă a românilor primează, ci mai degrabă un mod de a împovăra cu taxe o ramură a economiei care încă mai funcţionează.

Ce atitudine ar trebui să avem faţă de cei atât de lipsiţi de principii care preferă să manipuleze atâţia oameni numai să apere interesele unora?

Mă întreb dacă într-o altă ţară membră a Uniunii Europene ar putea rămâne nesancţionate astfel de acţiuni. Cu siguranţă în alte state toate instituţiile abilitate s-ar fi autosesizat, ar fi dezminţit acuzaţiile nefondate şi, spre siguranţa opiniei publice, s-ar fi iniţiat studii ştiinţifice suplimentare.

În România însă vocea cercetării e tot mai stinsă. Domenii întregi precum zootehnia, industria alimentară, sănătatea şi bunăstarea animalelor sunt aproape în totalitate neglijate, în vreme ce vocile a tot felul de diletanţi, interesaţi a sprijini diverse grupuri, se fac tot mai auzite, reuşind să ne facă tot mai neîncrezători în ce producem şi consumăm. Poate ar trebui să fim mai consecvenţi şi hotărâţi în a ne apăra propriile interese, în a ne consolida instituţiile ştiinţifice pentru a reduce astfel decalajul îngrijorător al cercetării ca nivel tehnic şi competenţă profesională în raport cu nivelurile atinse de ţările europene.
Cu alte cuvinte, să luăm atitudine. Pentru că... atitudinea face diferenţa.

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2010

֩ Comentarii