Imprimati articolul

Drumul greu al produselor bio

Brânzeturi tradiţionale purtând marca Şipote-Iaşi, produse din carne preparată după reţete străvechi la Căpâlnic-Mănăştur (Maramureş), miere bio, pâine aburindă scoasă din cuptor, chişleagul în ulcică şi chiar vestitele sărmăluţe moldoveneşti în oală de lut, iată doar câteva din mulţimea de bunătăţi „Ca la bunica“ care i-au încântat pe numeroşii vizitatori prezenţi la Târgul Naţional de Produse Tradiţionale şi Ecologice care a avut loc la Iaşi.

Manifestarea, organizată de Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă, menită să evidenţieze o şansă de supravieţuire pentru producători şi întreprinderile mici din industria alimentară de a-şi valorifica materia primă şi produsele obţinute, a reunit peste 40 de producători agricoli şi societăţi comerciale. Iată câteva opinii ale celor care, cu destule greutăţi încă, practică agricultura bio pentru o hrană mai sănătoasă, pentru un mediu mai curat.

Subvenţia, ca şi cum nu ar fi

„Obţin de câţiva ani, ne spune Claudiu Fekete, proprietarul firmei «Mama Natură» din Răducăneni Iaşi, miere ecologică şi câteva produse naturiste pe bază de miere şi plante medicinale care se bucură de mare căutare. Eu spun că marfa bună atrage clienţii, or pentru asta e nevoie de cheltuială, iar subvenţia de la stat – atunci când vine – este de 20 de lei pe familia de albine, cu condiţia – atenţie! – să predai minimum 10 kg de miere la un agent economic autorizat. Acesta oferă de regulă 6 – 7 lei/kg pentru că primeşti subvenţie. Aşa stând lucrurile, am renunţat la acest «ajutor» şi mă descurc bine, spun eu, de vreme ce obţin un preţ cu mult mai bun fără obligaţii.“

Cabernet-ul ecologic

Standul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru din judeţul Galaţi a prezentat în premieră Cabernetul ecologic, un vin obţinut, susţine doamna ing. Octavia Dobrescu (foto), din struguri la care nu s-au folosit substanţe fitosanitare şi nici îngrăşăminte chimice, iar tratamentele s-au făcut numai cu substanţe agreate de Uniunea Europeană, cum ar fi sulful muiabil sau sulfatul de cupru.

Cum produsele ecologice sunt ceva mai scumpe, şi preţul acestui vin este pe măsură. „În condiţiile în care, spune doamna inginer, România este plină de vinuri de peste mări şi ţări la preţuri mai mici datorită subvenţiei pe care o primesc viticultorii de acolo, noi nu ne putem vinde marfa pentru că, se ştie, omul preferă vinul mai ieftin. Acum avem în stoc circa 25 de vagoane cu vin ecologic şi clienţii nu se înghesuiesc. Or noi avem nevoie de bani pentru întreţinerea celor 400 de hectare de vie, iar subvenţiile pe care le primim pentru vinurile DOC nu au mai venit din 2007...“

Ne lipseşte educaţia ecologică

Gelu Stamatiu – vizitator: „Cine n-ar vrea să mănânce sănătos, dar cum să te apropii, când în magazine preţurile la astfel de produse sunt mai mult decât duble?!“
Ioana Chiriac – vizitator: „Noroc că mai există astfel de târguri şi mai aflăm şi câte ceva despre produsele bio. E clar, ne lipseşte educaţia ecologică.“

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2009

֩ Comentarii