Imprimati articolul

Două personalităţi care aduc cinste ştiinţei agricole: Cristian  HERA şi Ion Păun OTIMAN

Înainte de a se distinge în lumea academică din România prin creaţii de o valoare deosebită, cei doi se mândresc cu calitatea de a fi oameni de mare caracter. Au dovedit acest lucru pe tot parcursul vieţii lor, cu deosebire atunci când au luptat pentru salvarea cercetării şi progresului învăţământului românesc. Aceste calităţi umane, în spatele cărora se află o operă de excepţie, au fost cele care i-au propulsat în vârful celui mai înalt for ştiinţific: Academia Română.

Este pentru prima dată în istoria ştiinţei româneşti când în staff-ul Academiei Române se află două personalităţi provenite, cum s-ar spune, din interiorul cercetării agricole: Cristian Hera, în calitate de vicepreşedinte, iar Ion Păun Otiman ca secretar general, aflat la al doilea mandat într-un post în care a făcut dovada unor calităţi manageriale greu de exprimat într-un moment nefast pentru viaţa academică din România. Profesorul Otiman nu uită însă că obligaţia sa fundamentală este salvarea cercetării agricole.

Crezul său: sănătatea pământului şi a lumii vegetale

Acum 50 de ani, ca tânăr cercetător, Cristian Hera şi-a asumat în interiorul său uman o misiune ce părea imposibilă: aceea de a decripta tainele genomului vegetal. Laboratorul său de cercetare era o căsuţă situată în câmpurile experimentale ale celebrului Institut de la Fundulea, unde a locuit şi a studiat în cei mai fertili ani ai devenirii sale profesionale. Timp de patru decenii, cercetătorul de cel mai înalt grad al ştiinţei agricole din România a studiat interacţiunea intimă între pământ şi regnul vegetal ce aparţinea plantelor cultivate. Activitatea sa a fost remarcată şi de oficialităţile vremurilor trecute, dar şi de cele mai titrate instituţii ştiinţifice mondiale. Dovadă şi înaltele funcţii ştiinţifice şi manageriale internaţionale deţinute de profesorul Cristian Hera în ultimii 40 de ani.

În 1991, când neoreformiştii se ocupau de cercetarea fişelor de cadre ale foştilor slujitori ai regimului comunist, profesorul Hera a înţeles încotro bate vântul incompetenţei şi a ales „calea exilului“. Nu ca emigrant, ci ca director (prin concurs) al uneia dintre cele mai înalte instituţii ştiinţifice agricole din lume: Departamentul de cercetare al AIEA – Diviziunea mixtă FAO/AIEA Viena. Acolo a slujit timp de şapte ani, cutreierând lumea spre a pleda pentru sănătatea pământului. S-a reîntors în ţară într-un moment în care se întrevedeau unele şanse ale relansării ştiinţei agricole. În calitate de preşedinte al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, timp de opt ani, profesorul avea să-şi încheie mandatul cu unele realizări ce păreau imposibile, dar şi cu decepţia pe care o poate încerca doar un om de mare valoare umană şi ştiinţifică.

Academicianul Cristian Hera se află acum în postura celui mai reprezentativ om de ştiinţă pe care agricultura românească l-a avut de la Gheorghe Ionescu-Şişeşti încoace: aceea de vicepreşedinte al Academiei Române. Învestitura reprezintă o recunoaştere dreaptă a activităţii ştiinţifice a unui om de ştiinţă de valoare mondială. Ce va reuşi domnia sa să facă pentru agricultură în această înaltă postură ştiinţifică vom putea spune doar peste patru ani, când vremurile ar putea să fie mai bune.

Continuând tradiţia marilor economişti agrarieni

Ion Păun Otiman se numără printre puţinii reprezentanţi de excepţie ai şcolii de economie agrară din România. Precursorii săi celebri în ale ştiinţei economice agrare s-au format în interiorul unor şcoli aflate cumva în afara ştiinţei agricole, dar au rămas în conştiinţa neamului prin lucrări şi o gândire de invidiat. Cariera ştiinţifică a profesorului Otiman începe în 1966 la Universitatea Agricolă din Timişoara şi s-a extins în Bucureşti, unde ocupă în prezent două funcţii care îi fac mare onoare: secretar general al Academiei Române şi director general al Institutului de Economie Agrară al Academiei Române. Până să fie propulsat în aceste funcţii, Ion Otiman a făcut ucenicia, cum s-ar spune, la Universitatea Agricolă din Timişoara, unde a parcurs treptele ştiinţifice de la preparator la cea de profesor şi apoi rector.

După ştiinţa noastră, pare a fi singurul economist din ultimele decenii care a reuşit să se impună cu atâta forţă şi profesionalism în lumea academică din România. Asta în condiţiile în care comunitatea economică agrară din Bucureşti era reprezentată de un corp ştiinţific care avea şansa de a răzbi oriunde în lume, în afară de România. În drumul său spre afirmarea ştiinţifică deplină, profesorul Otiman a urmat calea omului înţelept. S-a implicat direct în tot ce înseamnă studiul economiei rurale, elaborând un număr impresionant de lucrări, dintre care cel puţin cinci sau şase de valoare ştiinţifică mondială. Operele sale sunt ancorate în realităţile de astăzi ale economiei rurale, iar soluţiile de progres propuse s-au concretizat într-o adevărată strategie de dezvoltare a agriculturii.

La elaborarea acestui studiu au participat cele mai calificate creiere ale comunităţii economice agrare din România, inclusiv unii cercetători de excepţie ai institutului pe care-l conduce. Profesorul şi colaboratorii săi mai au credinţa că va veni şi ziua în care munca lor se va împlini în decizii guvernamentale care vor scoate agricultura românească din colapsul în care se află. Departe de aceste indecizii, profesorul Ion Păun Otiman îşi urmează misiunea sa esenţială de cel mai important factor managerial al Academiei Române şi Institutului de Economie Agrară, în laboratoarele căruia se nasc idei şi măsuri practice de mare însemnătate pentru agricultura viitorului.

BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 11, 1-15 IUNIE 2010

֩ Comentarii