Imprimati articolul

Două boli periculoase pentru viţa-de-vie

Pe parcursul întregii perioade de vegetaţie viţa-de-vie este afectată de un număr însemnat de boli şi dăunători, de aceea măsurile de protecţie fitosanitară ocupă un loc important în tehnologiile de cultură, acestea fiind determinante pentru obţinerea unor producţii mari şi de calitate. De departe însă bolile produc cele mai mari pagube în plantaţiile de vii, ducând uneori la compromiterea totală a producţiei. De aceea tratamentele trebuie efectuate periodic, la 10-12 zile, în funcţie de condiţiile climatice şi de produsele utilizate.

Mana

Ciuperca atacă toate organele verzi ale plantei: frunze, lăstari, inflorescenţe, boabe. Aceasta iernează pe frunzele moarte, iar primăvara, în prezenţa apei şi a unei temperaturi mai mari de 11°C, contaminează  organele erbacee apropiate de sol. Frunzele sunt atacate încă de la început, dar pe măsură ce cresc şi ţesuturile îmbătrânesc ele devin mai rezistente, iar infecţiile de mană se produc mai greu. Ciuperca pătrunde în ţesuturile frunzei, pe faţa inferioară, iar după câteva zile pe faţa superioară apar pete gălbui-untdelemnii. După 1-2 zile, în funcţie de temperatura şi umiditatea atmosferică, pe partea inferioară a frunzelor în dreptul petelor apare un puf albicios reprezentând fructificaţiile ciupercii. Pe măsură ce boala avansează, ţesuturile din dreptul petelor se brunifică şi se usucă. Aceasta este faza de arsuri pe frunză. Pe boabele tinere, puful care se formează este de culoare gri; pe boabele complet dezvoltate, în urma atacului, se brunifică. În ambele cazuri boabele atacate se desprind de ciorchine şi cad.

Prevenire şi combatere

Atacul de mană trebuie prevenit, deoarece după ce s-a produs infecţia ciuperca nu mai poate fi combătută decât foarte greu. Combaterea chimică este măsura cea mai importantă de protecţie contra manei. Substanţele acuprice care acţionează asupra ciupercii patogene sunt: Captadin 0,2%, Dithane 0,2%, Folpan 0,2%. Produsul Quadris în doză de 0,75% s-a dovedit foarte eficace nu numai în combaterea manei ci şi a făinării. Pesticidele în amestec, conţinând un produs de contact şi unul sistemic, sunt superioare ca eficacitate, şi anume: Ridomil Gold MZ 68 WP 2,5 kg/ha, Curzate Super V 3kg/ha, Mikal 3 kg/ha.

Făinarea

Această boală a devenit tot mai păgubitoare, pe măsură ce s-a restrâns folosirea fungicidelor cuprice în combaterea manei. Ciuperca atacă toate organele verzi ale plantei, pe care dezvoltă un miceliu pâslos de culoare alb-gri acoperit cu o pulbere cu aspect de „făinare“. Cel mai periculos este atacul pe strugure pentru că boabele atacate imediat după legarea florilor se usucă, iar cele atacate mai târziu crapă şi se brunifică. Soiurile mai sensibile sunt cele pentru struguri de masă. Sensibilitatea maximă a strugurilor la atacul făinării se situează între stadiile reper „butoni florali separaţi“ şi stadiul „încheierea strugurilor“.

Tratamente

Pentru prevenirea făinării, foarte importante sunt lucrările care se aplică la plantă şi sol. Tăierea înlătură în bună parte sursele de infecţie şi permite dezvoltarea mai aerisită a butucului. De asemenea, plivitul şi desfrunzitul au aceleaşi efecte. Dintre pesticidele folosite în combaterea făinării, sulful deţine un loc de frunte, fiind folosit de aproape un secol şi jumătate. Primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetaţie, se aplică un tratament cu zeamă sulfocalcică, ce are eficacitate şi asupra unor dăunători.

Când lăstarii au crescut până la 5-7 cm, se va aplica primul tratament în plantaţiile care au înregistrat atac de făinare în anul precedent. Până la înflorit şi după înflorit se aplică câte un tratament. Acesta se repetă, ultimul aplicându-se  în perioada intrării în pârgă a strugurilor. Pentru  combatere se recomandă: Sulf muiabil 0,4%, Kumulus 0,3%, Systhane 0,2l/ha, Topsin 0,1-0,12%, Thiovit 3 kg/ha, Karathane 0,05% , Tilt 0,2 l/ha, Rubigan 0,25 l/ha.
Camera Agricolă Locală Jariştea,

Ing. Georgeta CEPOIU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 12, 15-30 IUNIE 2010

֩ Comentarii