Imprimati articolul

Dr. Niculai Popandron, cercetător ştiinţific – Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură, Vidra

„Tot respectul pentru profesorul universitar Ion Ceauşescu. Nu pot să am decât cuvinte de apreciere pentru ceea ce a făcut pentru horticultura românească, horticultură, care în prezent este într-un declin inimaginabil. Îmi aduc aminte cu multă plăcere de cursurile de legumicultură, făcând parte din prima serie de studenţi la care a predat această frumoasă disciplină. A fost decanul de onoare al promoţiei 1974, repartizându-ne pe toţi şefi de ferme horticole, cel puţin trei ani, pentru a pune în practică cunoştinţele învăţate în cei cinci ani de studenţie.“

Dr. ing. Petre Eremia, Buzău

„Împreună cu fiul meu, administrez astăzi poate cea mai performantă livadă intensivă din România. Ea se află în judeţul Brăila, în localitatea Lacu Rezi, lângă Însurăţei. Pe profesorul Ion Ceauşescu îl cunosc încă din anul 1968, când mă aflam la conducerea agriculturii judeţului Buzău, apoi ca director al Trustului Horticol Buzău. Pe vremea aceea despre Nelu Ceauşescu se vorbea ca despre un părinte al horticulturii româneşti.

Sub conducerea sa, horticultura a cunoscut o modernizare şi o dezvoltare care au transformat România în cel mai mare exportator de legume, cultivate în sere şi solarii, din această zonă a Europei. Rămân de referinţă pentru gradul înalt de tehnologizare, serele din vestul ţării, dar şi cele din jurul Capitalei sau Craiovei. Ele reprezentau, cum s-ar spune, spuma, pentru că marea legumicultură se realiza în cele 1.000 de ferme în jurul cărora au fost constituite cele mai mari fabrici de conserve. Astăzi se vorbeşte despre acestea cu oarecare ocară. Pe vremurile acelea însă ele deţineau monopolul absolut pe piaţa tomatelor din Orientul Apropiat sau Mijlociu.  Revenind la profesorul Ion Ceauşescu, am să încerc să rememorez câteva momente din conlucrarea cu domnia sa.

În anul 1973 am fost împreună în Italia, pe vremea în care deţineam funcţia de director la ILF Buzău. Am vizitat atunci expoziţia internaţională de mase plastice de la  Milano, ferma de solarii a uzinei din Mantova, ferma pomicolă a lui Zanzi, institutul frigului de la Bologna, precum şi alte ferme de legume. La întoarcere am primit fonduri, materiale de la stat, informaţii privind tehnologia şi am iniţiat şi realizat 2.000 ha de livezi intensive de măr, mai precis cordonul de livezi de pe Valea Buzăului. Am mai construit şi un depozit cu frig cu o capacitate de 2.100 tone, plus trei fabrici de conserve la Rm. Sărat, Buzău şi Pârscov, de unde livram anual produse pentru export în valoare de 15 milioane dolari, din care 800 tone de suc de mere concentrat. 

Tot la acea vreme a fost proiectat şi construit în România, pe 1.500 ha, tipul de solar tunel, care numai în Buzău a ocupat suprafaţa de 150 ha. Am fost sprijiniţi direct pentru înfiinţarea a două staţiuni: cea pomicolă de la Cândeşti şi cea viticolă de la Pietroasele, care alături de Staţiunea Legumicolă Buzău promovau noile soiuri şi tehnologii în ţară şi străinătate. Toate fondurile de investiţii au fost luate prin Banca Mondială şi achitate din beneficiile pe care le realizau.

Florea Paul: „La cursul de chimie din facultate i-am pus o întrebare directă profesorului nostru: ce părere are despre calităţile de cercetător ale academicianului doctor inginer Elena Ceauşescu, poreclită de noi, studenţii, şi codoi? Răspunsul a fost: «Are o echipă remarcabilă!»“

REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 5, 1-15 MARTIE 2010

֩ Comentarii