Imprimati articolul

Din lacrimi s-a născut credinţa

Îmi aduc aminte uneori cât de simplă era viaţa când eram copil. Mă ascundeam între căpiţele de trifoi făcute de tata şi pierdeam ore întregi privind cerul. În nemărginirea lui vedeam tot ceea ce pe pământ lipsea, armonia şi dragostea pentru viaţă. Prin ochii mei de copil inocent vedeam în norii imaculaţi îngerii noştri păzitori. Ai tuturor. Cât de frumos este să fii copil şi să trăieşti această minune! Mai caut câteodată imaginea lor divină, dar cerul infinit îmi pare acum doar un tărâm pe care nici măcar visele nu-l străbat. Mintea noastră sufocată de atâtea raţiuni ne împiedică să mai vedem minunile sau măcar să le dăm crezare. Dar asta nu înseamnă că nu se împlinesc.

Am aflat din gura lumii, cum s-ar spune, că undeva, într-un sat retras, în Letca Nouă, judeţul Giurgiu, se întâmplă minuni. Nu dintre acelea înfăptuite de oameni, ci minuni împlinite de o icoană a Maicii Domnului cu pruncul în braţe. Curiozitatea şi un dram de speranţă m-au împins spre această localitate, care prin toate aspectele ei conturează imaginea ţăranului sărac, obidit de greutăţi.

Undeva, pe o străduţă lăturalnică, am găsit biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Aspectul ei este dichisit, cu porţi mari din lemn şi băncuţe lăcuite, ceea ce dă o oarecare notă de eleganţă chiar şi caselor uşor ponosite din jurul ei.

Reîntoarcerea în timp

Părintele Nicolae Popa, cel care m-a ajutat să descopăr trecutul acestei biserici, este preot în sat din 2002, acelaşi an în care icoana Maicii Domnului a început să plângă cu lacrimi de mir. O fi minune dumnezeiască, o fi… coincidenţă?!

Acest lăcaş sfânt are un trecut atât de vechi încât nici nu pot să-mi închipui cât de multe a îndurat timpului. A fost ctitorită în anul 1865 din dorinţa Mitropolitului Nifon Rusailă şi poartă chiar hramul Maicii Domnului.

Părintele Nicolae Popa s-a luptat foarte mult ca această biserică să emane lumină şi credinţă. Şi a reuşit. Înăuntrul ei pereţii sunt atât de frumos pictaţi încât ai crede că sfinţii ce te privesc pot intra în profunzimea sufletului tău. Dar, fără să vrei, privirea îţi este atrasă de icoana Maicii Domnului, o pictură aproape la fel de veche ca şi biserica unde se află acum.

Cu un ochi poate prea critic am încercat să desluşesc tainele ei. Din spusele părintelui Nicolae, aceasta a fost adusă dintr-un alt lăcaş sfânt al satului, pe care timpul l-a ruinat. Nimeni nu ar fi crezut că icoana salvată din faţa pieirii va aduce atât de multă linişte şi împlinire sufletească oamenilor.

Se pare că primele lacrimi de mir au curs din ochii Fecioarei Maria pe 3 noiembrie 2002, după încheierea Sfintei Liturghii. Din lacrimile de mir şterse de pe chipul Maicii Domnului părintele Nicolae a făcut miruleţe pe care le-a dat credincioşilor.

Se spune că nu a fost singura dată când icoana a plâns, acest fenomen s-a întâmplat de mai multe ori, dar ultima oară a izvorât mir din ochii fecioarei pe 25 martie anul trecut. Singură nu aş putea găsi un răspuns acestui miracol divin, dar părintele spune că Maica Domnului a lăcrimat pentru că noi nu mai avem lacrimi pentru a ne plânge păcatele.

Credincioşii ce au venit cu smerenie pentru a se ruga sfintei icoane par să fi avut parte de însănătoşire şi linişte. Preotul şi glasul satului spun că minunile înfăptuite de icoana sfântă se împlinesc în diferite moduri şi că nu există om care să nu fi găsit alinare după ce s-a rugat ei.

Uşile sfântului lăcaş sunt deschise oricând celor care vor să vină să se roage în biserica din Letca Nouă. Cât despre oamenii a căror inimă este împietrită, părintele Nicolae spune că se vor convinge de minunea împlinită de Dumnezeu pentru că va dăinui în vremuri.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

֩ Comentarii