Imprimati articolul

Dezastru şi pe pământurile de peste Prut

Interviu cu trei dintre reprezentanţii agricultorilor şi ai oamenilor de afaceri din Republica Moldova: Valentina Gak – preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri filiala Hânceşti, Tatiana Cojocaru – director filiala Hânceşti a Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova, Meletie Moraru – preşedintele organizaţiei teritoriale Lăpuşna a Federaţiei Naţionale a Fermierilor Moldovei.

Rep.: Doamnelor, domnule, aş dori ca, în câteva cuvinte, să faceţi o retrospectivă a ceea ce s-a întâmplat în agricultura Republicii Moldova după ’90 încoace.

M.M.: Agricultura Moldovei, în viziunea noastră, s-a degradat extraordinar de mult. În primul rând, după ’90 s-a făcut aşa-zisa „privatizare“ de către oameni lipsiţi de experienţă, fie ei politicieni sau oameni simpli care au devenit proprietari de terenuri agricole divizate în parcele mici. La 1 ianuarie 1990 a intrat în vigoare Noul Cod Funciar.

Rep.: Să înţeleg că formele asociative de până în ’90 au fost lichidate?

M.M.: Au mai rămas din ele, au fost „botezate“, reorganizate, dar principiul e acelaşi. Nu se mai numesc colhozuri sau cooperative agricole de producţie, ci societăţi pe acţiuni.
Rep.: Cam în ce proporţie suprafaţa agricolă este organizată în aceste forme asociative?

T.C.: Puţin. Cam 20%. Cei mai mulţi, în proporţie de aproximativ 80%, sunt individuali sau în grupuri mai mici.

Rep.: Există la nivel naţional o politică menită să stimuleze formele asociative?

V.G.: Sunt legea zootehniei, a viticulturii, a pomiculturii, legea cu privire la gospodăriile ţărăneşti. În ’92 au fost aprobate două legi de bază: primul program de privatizare şi codul funciar. Codul funciar dădea dreptul persoanei la cotă de teren echivalent, iar programul de privatizare dădea dreptul pentru o parte din cota valorică din toate bunurile întreprinderii.

Am lucrat din 1995 până în 2000 la Programul Naţional Pământ, prin care s-au privatizat toate întreprinderile colective. În concepţia mea, programul a fost bun la capitolul împărţirea terenurilor şi mai puţin bun la împărţirea patrimoniului, care a fost distrus. Acesta este un aspect. Al doilea este că reformele în agricultură au fost bune prin esenţă. După procesul de privatizare, prin Programul Pământ a apărut acea elită de fermieri, de exemplu domnul Morar. A fost o selecţie naturală a celor care au iniţiativă, capacităţi, aptitudini să lucreze în agricultură.

A apărut o clasă de mijloc, cu oameni gospodari, care a trecut la culturile intensive, la prelucrarea viei, adică au investit, pe parcursul acestor ani, şi bani, şi efort, şi sănătate. Referitor la continuitatea programelor, orice reformă trebuie să fie dezvoltată în spirală. La noi s-a făcut o reformă, a venit Partidul Agrarian, care ar fi trebuit să fie cointeresat ca agricultura, fiind o ramură de bază, ce cuprindea 75% din populaţie în Republica Moldova, să redevină ramura de bază, cu strategie distinctă. Dar n-a existat această continuitate.

Clasa de mijloc despre care vorbeam a trebuit să se descurce singură, să încerce să ia credite de la bănci, să implementeze o tehnologie avansată, pentru că astfel, pe un teren relativ mic, fermierul poate scoate un profit bun. La noi este foarte greu. Foştii conducători de gospodării agricole au devenit persoane influente şi beneficiază de programele de subvenţii. Astfel avem micii fermieri, care n-au acces la procesul de plus valoare, şi oligarhii, care de fapt s-au axat în prelucrare.

Rep.: Există o prevedere legală referitor la cei care ar trebui să beneficieze de sprijinul financiar din partea statului?

V.G.: De exemplu, la plantarea viţei-de-vie s-a pus o condiţie din start: primeşti 25 mii de lei la ha numai dacă ai comasate minimum 5 hectare. Micul fermier are un hectar. De programul acesta, care în esenţă e bun, au beneficiat fabricile de vin, care au procurat sute sau mii de hectare şi au plantat viţă-de-vie. Acestea, fiind privatizate de foştii conducători ai gospodăriilor agricole, au primit bani, au cumpărat terenuri, au plantat sute de hectare de vie şi nu mai achiziţionează materie primă de la micii fermieri.

Rep.: Ce părere aveţi despre poziţia unor politicieni din Moldova privind integrarea în Uniunea Europeană?

V.G.: UE înseamnă un standard, o calitate, ceea ce nouă ne lipseşte. Pe de altă parte, combaterea corupţiei. Niciodată micul fermier nu-şi poate rezolva problemele, atât timp cât 7-8 instituţii vin în controlul lui. Acesta este un obstacol pentru mediul de afaceri.

Acum s-a introdus cota 0 la impozitul pe venit. În mod normal, agentul economic, când se înregistrează, are nevoie de 3-5 ani de stabilitate şi de o vacanţă fiscală. În toată lumea se procedează aşa. La noi, azi ai înregistrat întreprinderea şi mâine trebuie să mergi la Inspectoratul fiscal pentru control. Altă problemă este accesul la credite. Capacitatea de procurare a unei tehnologii este foarte mică. Multe persoane sunt plecate peste hotare, iar remitenţele s-au micşorat drastic. Nu putem ajunge în Europa cu psihologia şi mentalitatea pe care le avem acum.

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2009

֩ Comentarii