Imprimati articolul

Despre sorgul pentru boabe numai la simpozioane?

Pe la începutul anilor `60 eram proaspăt cercetător la Staţiunea Experimentală Valu lui Traian, judeţul Constanţa, adică în mijlocul celei mai secetoase zone agricole. Lucram la ameliorarea porumbului ca succesor al unei familii de cercetători, care lăsase în urmă un câmp de ameliorare destinat obţinerii de hibrizi de porumb, prin tehnica consangvinizării şi hibridării. Receptiv la nou – mă laud eu –, am fost sfătuit de directorul de atunci al staţiunii să înfiinţăm un câmp de ameliorare a sorgului hibrid pentru boabe prin aceleaşi tehnici ca şi la porumb.

Un experiment convingător

Prin bunăvoinţa colegilor şi fireşte cu acordul conducerii ICCPT Fundulea, am primit circa 30 de linii consangvinizate pentru sorg de boabe şi, de asemenea, seminţe, dintr-un număr de hibrizi de sorg pentru testare în condiţiile Dobrogei.

Aşa se face că, în primăvara anului 1961, am şi înfiinţat acest câmp de ameliorare, iar în paralel am creat şi prima cultură comparativă cu hibrizi pentru sorg de boabe. Ca martor am folosit hibridul dublu HD 302 raionat în zonă pe vremea aceea.

Cât de bine s-a comportat sorgul hibrid comparativ cu porumbul se poate vedea din tabelul alăturat. Cei mai buni hibrizi de sorg au depăşit cu peste 3.000 kg/ha (>66%) hibridul dublu de porumb raionat în zonă. În câteva unităţi de producţie, IAS şi CAP, hibridul de sorg NK 210 a depăşit cu peste 1.000 kg/ha hibridul de porumb raionat în zonă. Şi cu aceasta istoria sorgului hibrid în Dobrogea s-a încheiat, pentru că firul istoriei a fost rupt un an mai târziu de încheierea procesului de transformare socialistă a agriculturii, iar tânărul cercetător a fost trimis în „ceapé“ să ajute colectiviştii la defrişarea perdelelor de protecţie care tocmai începuseră să-şi facă efectul benefic asupra climatului.

Dincolo de regrete

Gurile rele spun că au fost defrişate, printre altele, şi pentru că deranjau trasarea viitoarei reţele de irigaţii. N-am reuşit să revin în cercetare decât după câţiva ani, odată cu înfiinţarea Institutului de Economie Agrară al ASAS. Până la urmă, privind în urmă, nu-mi pare rău, poate aşa trebuia să fie. După experienţa de „ceapist“ priveam agricultura din alt unghi şi nici acuma n-o văd prea oablă. Dar pentru sorg?

Sunt de atunci 50 de ani, iar la staţiunea de la Valu lui Traian se continuă ameliorarea porumbului, inclusiv testarea hibrizilor creaţi în alte unităţi de cercetare. A trebuit să vină şi să treacă irigaţiile, să dea peste noi încălzirea globală şi criza economică pentru ca un franţuz (Lumea satului nr. 7 (108) 1-15 aprilie 2010) să recomande, pentru anumite zone din România, cultivarea sorgului în locul porumbului. Păcat. Păcat că din firimiturile bugetare aruncate cercetării nu s-au găsit resurse măcar pentru o experienţă cu sorg hibrid pentru boabe în Dobrogea, zonă în curs de tropicalizare, cum ne ameninţă specialişti în domeniu. Păcat că pentru sorg nu se găsesc bani pentru o „răclamă“ acolo, măcar cât pentru o pastă de dinţi.

Dr. ing. Aurel LUP
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 10, 16-31 MAI 2010

֩ Comentarii