Imprimati articolul

Despre sărbătoarea şi necazurile ţuicii

„Ţuica de Văleni“ este un brand de mult cunoscut. Fapt este că, de şapte ani încoace, primăria din Vălenii de Munte, Prahova, îi dedică în fiecare toamnă, la sfârşit de Brumărel, un festival. Evenimentul s-a petrecut şi în 2008, desfăşurându-se în perioada 31 octombrie – 2 noiembrie a.c.

Situată chiar în preajma Casei de Cultură din localitate, expoziţia a adunat cei mai buni producători prahoveni de licoare de prună din zonă. N-a lipsit nici pălinca de Satu Mare, nici vinul din Republica Moldova.

O discuţie purtată la un pahar de tărie cu producătorii pare a îndemna la reflecţii nu atât pe gazetari, cât pe organismele ce răspund de acest sector, mai ales în ceea ce priveşte şansa de viitor a lucrărilor. Astfel, la standul organizat la primăria din Poseşti, l-am întâlnit pe Pompiliu Coman care se remarcă ca un tenace susţinător al prunei autohtone. „Anul trecut, îmi spunea, am făcut din 30 de ari de pruni 5 t de fructe şi, în final, 1.000 l de ţuică. Dar până să ajungi aici, pomii trebuie trataţi.“ Costul acestor substanţe de combatere îi face pe mulţi să renunţe. Iar „focul bacterian“ pândeşte prin vecini şi nu e mare lucru să distrugă şi livada ta!?

Despre subvenţie mulţi nu ştiu mare lucru şi nici Coman nu ştie cum să ajungă la ea. Când n-ai cazan propriu trebuie să dai aproape un sfert din cantitatea obţinută celui care îţi face ţuica. Coman e un om obişnuit, pentru care îngrijirea livezii, fabricarea ţuicii sunt pasiuni, „meseria“ asta neaducându-i cele necesare traiului. Ca să-şi susţină familia, a trebuit să plece o vreme şi în Italia, la muncă, pentru că „pe la noi e mare sărăcie“, cum afirmă Coman.

Cota de ţuică, prea pipernicită

Un alt interlocutor, ing. agronom Mihai Mărculescu, din Olteni, comuna Teişani, are nu numai livadă, ci şi cazan propriu. Pe 2,50 ha deţine 2.000 de pruni, cu prioritate din soiurile Vânătă şi Grasă Românească. A lucrat 21 de ani la întreprinderea de pajişti şi fostul IAS Măgurele, dar din 2004 se descurcă pe cont propriu. „Subvenţia la prun e bună, apreciază el – 800 euro/ha.

“ A depus din timp documentaţia la APIA şi o primeşte. El îşi doreşte un singur lucru: să se ridice cota neimpozabilă de ţuică produsă în cazanul propriu, de la 50 la 750 litri, aşa cum s-a propus de către organizaţiile profesionale şi de minister.

Despre acciză, în versuri

În acest bogat târg al ţuicii aveam să-l întâlnesc şi pe ing. Ion Mirea, director pensionar al firmei ROMEC Măgurele. În timpul liber, cum s-ar spune, produce ţuică de prune în comuna sa natală Lapoş, „un sat uitat de Dumnezeu, dar cu livezi bogate“. Şi cum muza poeziei îl vizitează din când în când, nu ezită să atace în versuri acciza:

„Despre ţuică, ce să zic? Guvernul greşeşte-un pic/ Crede că se-mbogăţeşte un ţăran care munceşte/ Primăvara la arat, mai târziu la curăţat./ Prunul de nu-l îngrijeşti şi la timp nu îl stropeşti,/ Nu-ţi dă, taică, nicio prună, chiar dacă e vremea bună/ Şi te pune statul, frate, să dai taxe pentru toate,/ Să fii „bine îmbrăcat“, să ai casă de marcat,/Să nu bei ţuica, bădie, la mort sau la cununie,/ Fără taxe şi acciză, că te scot ăştia din priză!/ Dar dragi guvernanţi vestiţi, voi de unde mai veniţi?/ Nu din sate de la noi, unde-i ţuica în butoi?/ N-a lipsit de mii de ani ţuica-n casă la ţărani./Voi dacă nu vă treziţi şi la ţară nu veniţi/ Să beţi ţuica din butoi, şi plătiţi acciza voi!/Că ţăranul când coseşte, bea o ţuică şi vorbeşte/ De necazurile lui, nu de-acciza statului;/De noroaie el vorbeşte, până ce se plictiseşte./C-or veni ăi de la stat, să le pună lor asfalt,/ C-o veni la Primărie şi lor bine să le fie,/ Un şefuţ de la judeţ, bun de gură şi isteţ/ Şi-o să-i ducă doar cu gura – c-o veni şi Prefectura;/ Şi le zice una, alta, el rămâne doar cu balta/ Într-un drum de ploi udat, că acciza-i doar la stat.“

Miron ŞTEFĂNESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

֩ Comentarii