Imprimati articolul

Demnitatea de a fi OM

Şi încă ce om! Unul ce aduce cu el din vremuri imemoriale gena dacică ce întruchipează dârzenia, înţelepciunea şi, deopotrivă, bunătatea umană.

Născut undeva la Puntea Veche dintre Dacia Superioară şi Dacia Inferioară, mai exact la Robeşti-Câineni, profesorul universitar de astăzi Aurel LĂZUREANU acumulează în el acele trăsături umane care îndeamnă la concordie. Îndeamnă la o reflexie spre curajul acelor falnici străjuitori ai porţilor închise care au asigurat perenitatea neamului românesc.

Un genom greu de decriptat

La fel ca în trecut, nici astăzi nu face abuz de originea sa care nu este tocmai dacică, pentru că nu ştie dacă nu cumva cromozomii romanilor cuceritori nu ar fi dominanţi în genomul care îl diferenţiază de acei semeni ai săi care-şi schimbă „blana umană“ precum lupul din pădure.

Profesorul universitar Aurel Lăzureanu este, înainte de toate, o fiinţă de mare calitate umană. Viaţa a făcut ca el să fie implicat în metamorfoza agricolă a două orânduiri diametral opuse ideologic. A început de jos, cum s-ar spune – de la coada vacii, şi a ajuns pe cea mai înaltă treaptă profesională agricolă. Timp de cinci ani, între 1985 şi 1989, a fost starostele agriculturii timişene. Atât de iubit de către „pământenii“ săi, încât după Revoluţie nimeni n-a avut curajul să-i clintească măcar un fir de păr din cap.

Doar un singur pas până la apogeu

Vocaţia ştiinţifică a lui Aurel Lăzureanu s-a dezvăluit încă de pe vremea anilor de liceu şi a studenţiei. El s-a impus în faţa colegilor săi şi atunci când trebuia să înveţe pentru note bune, şi acum când se află la catedra universitară, de la înălţimea căreia oferă studenţilor săi lecţii de conduită profesională şi morală.

Fişa profesională a omului Aurel Lăzureanu se întinde pe trei pagini dactilografiate la un singur rând şi cuprinde un număr impresionant de activităţi ştiinţifice şi practice.
Nu numai la prima vedere, ci şi în realitate, cele mai importate momente ale vieţii sale profesionale aparţin perioadei în care şi-a publicat operele ştiinţifice şi articolele de specialitate, care însumează aproximativ 1.000 de produse.

Evaluând această muncă, gândurile profesorului se întorc spre anii tinereţii, când alături de soţia sa Agneta au „profesat“ la catedra ceapiştilor din Margina, localitate aflată la interferenţa dintre judeţele Timiş şi Hunedoara. În cei cinci ani petrecuţi acolo, tinerii ingineri au „predat“ lecţii practice de agronomie pe care ceapiştii simpli le-au compensat cu lecţii umane care au călăuzit viaţa celor doi în timp şi spaţiu.

Mereu cu credinţă în Dumnezeu

Aurel Lăzureanu a fost şi este o mare personalitate a Timişului. A fost şi pe vremea comuniştilor şi este şi astăzi un om cu mare credinţă în Dumnezeu. A fost şi rămâne un mare luptător pentru dreptate şi adevăr. Primii care pot depune mărturie sunt studenţii pe care i-a pregătit de-a lungul anilor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului. El este poate singurul manager universitar care s-a pus drept stavilă în calea celor care voiau să facă din Staţiunea Didactică a Universităţii ceea ce au „înfăptuit“ jefuitorii staţiunilor din jurul Capitalei.

Din punct de vedere material, profesorul Aurel Lăzureanu se socoteşte un om împlinit. În calitate de profesor şi decan al Facultăţii de Horticultură şi Silvicultură şi de director al Staţiunii Didactice câştigă mult peste ceea ce consumă.

Aceste împliniri materiale nu au fost în măsură să-l despartă pe profesor de glie. El s-a retras undeva, la Gearmata Vii, unde a închegat o gospodărie de tip american pe care o dezvoltă de dragul de a oferi locuri de muncă celor câţiva angajaţi. Managerul principal este doamna Agneta, care gestionează şi viaţa unei familii în care cuvântul de ordine este armonia şi puterea exemplului în tot ce înseamnă convieţuire umană într-o localitate rurală.

I. BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2009

֩ Comentarii