Imprimati articolul

DEGEABA NE-AŢI URAT...

Degeaba ne-aţi urat: „Să trăiţi bine!“
S-a dovedit a fi o vorbă-n vânt,
Căci viaţa-i mai amară decât fierea
Şi ţara-i prăbuşită la pământ.

Şi ne-aţi mai spus că-n noi n-o să-şi înfigă
Câinoasa criză colţii prea adânc,
Dar ea ne-a sfâşiat cu-nverşunare
Şi curge sânge mult şi ochii plâng...

N-ar fi putut jivina să ne rupă
De-am fi avut o platoşă, un scut,
De-am mai fi fost stăpâni pe-averea ţării,
Pe-atâtea bogăţii ce le-am pierdut.

La alţii au intrat în vistierie,
Din tot ce-aveam de preţ ei trag folos,
Noi ne-am ales cu praful de pe tobă
Şi-am lunecat pe râpă tot mai jos...

Ne-am înglodat în datorii enorme
Ce trebuie date iute înapoi,
Iar guvernanţii nu ştiu altă cale
Decât să ia şi pielea de pe noi.

Se taie cu satârul din salarii,
Din pensii, din subvenţii... şi-apoi vin
Ani mulţi de şi mai neagră sărăcie
Să ne înece-n jale şi suspin.

Aici ajuns-am, dom’le preşedinte:
Nu trăim bine, e mai rău, mai greu!
De-acum nădejdea noastră de salvare
E doar în El, în bunul Dumnezeu.

Gelu Oproiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 11, 1-15 IUNIE 2010

֩ Comentarii