Imprimati articolul

De la laptele ecologic, la cel din supermarket

Cineva, zilele trecute, mi-a trimis prin mail, o – hai să-i zic aşa – atenţionare. Un semnal de alarmă. Un, îndrăznesc să afirm, SOS. În legătură cu laptele nostru cel de toate zilele, dacă îmi e permis – şi vreau să văd cine nu-mi permite – să mă exprim astfel... Adică în legătură cu multele chimicale pe care le îngurgităm noi, ăştia de la oraş, care ne facem cumpărăturile, unde intră şi laptele de la supermarket.

Care nu vrem să mai avem nimic de-a face cu coada vacii de la ţară. Care am decis că trebuie să-i facem oameni pe cei de la Danone şi Tnuva. Care am ales să ne semnăm, cumpărând produsele lor, condamnarea la diferite boli.

Lapte proaspăt din pastile

N-am inventat, desigur, noi, apa caldă. Nici roata. Nici coada atârnată la prună. Aşa cum şi mail-ul sosit prin Internet nu atinge prima dată o problemă de importanţă capitală pentru sănătatea noastră. Au mai spus-o şi alţii, în alte ocazii, în multe ocazii: ne hrănim, când consumăm lapte, desigur, şi nu numai, în mod sistematic cu chimicale, în timp ce producătorii autohtoni, ţăranii noştri care îşi hrănesc vacile cu iarbă curată de pe câmp, sucombă încet, dar sigur. Din punctul de vedere al tradiţiei. Al sănătăţii. Al utilului. Al creşterii PIB-ului. Al salvării de la şomaj.

În mail-ul primit cineva povesteşte despre o vizită la Moeciu, la o pensiune de acolo. Dorea să facă „un plin“ de lapte, brânză, caş, ca în vremurile copilăriei. Aşa a aflat că centrul de colectare a laptelui de la Bran s-a desfiinţat, pentru că nu mai existau doritori de produse lactate sănătoase!

Şi că oamenii locului, crescători de vite cu state vechi, renunţă pe capete la creşterea acestora din aceeaşi cauză: cine să mai cumpere lapte dulce care se prinde, pe căldurile lui august, în câteva ore, când în marile magazine există lapte care ţine şi luni bune? Cel care a scris mail-ul şi l-a trimis, ca o avertizare, şi altora a comparat, pentru cultura lui generală, un pahar de lapte de la o ţărancă din zonă cu unul dintr-o cutie de aluminiu de la magazin.

Marea dilemă

Doar cu ochiul liber, a putut să vadă diferenţa: cel din cutie era subţire, apos, cu oarece miros de şampon – de la chimicalele incluse în compoziţie – cel de la vaca bătrânei localnice, gras, gros, fără pic de prafuri ori pastile aducătoare de stabilizare. Şi, pe bună dreptate, omul şi-a pus o firească întrebare: dacă ţăranii de peste tot, din ţară, vând vacile pe capete, dacă nu mai creşte nimeni mai mult de vreo vacă-două, cât să aibă lapte pentru consumul propriu, dacă şi centrele de colectare a laptelui se desfiinţează, ăştia de la Danone, Tnuva ori Milli de unde naiba mai procură laptele din care fac celebrele şi lăudatele lor produse? Dar sunt făcute din lapte sau din...

După cum arată autorul mail-ului, e momentul să deschidem ochii, dacă nu şi să ne crucim: totul se produce dintr-o substanţă albă, numită generic materie primă, adusă de la străini, care nu are nici în clin, nici în mânecă, nici în pălărie cu laptele de la vacă. Ăla care e sănătos şi indicat pentru consumul zilnic al copiilor şi bătrânilor!

Pulberile acelea albe, importate, pline de E-uri se dizolvă în apă şi, uite aşa, din pastiluţe chimicalizate iese, fie-mi iertată exprimarea, bunăciune de produse lactate... E adevărat, pentru decor, marii producători de lapte şi produse lactate mai cumpără ceva lapte de pe la fermele – puţine – de vaci. Dar hrana acestora este întocmită pe baza furajelor şi nutrienţilor dubioşi, aşa că, întreb şi eu, ca omul: laptele este curat?

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2009

֩ Comentarii