Imprimati articolul

Dăunătorii şi bolile asaltează lanurile de cartof

• Cei mai periculoşi sunt Gândacul din Colorado şi nematozii

Din acest moment şi până la recoltat producătorii de cartof se confruntă cu problemele ridicate de protecţia culturilor faţă de numeroşii agenţi fitopatogeni. Diversitatea speciilor parazite şi concurente, eşalonarea activităţii lor în toată perioada de vegetaţie şi de păstrare a cartofului, dificultatea menţinerii acestor populaţii sub pragul economic de dăunare impun folosirea unui număr mare de metode şi mijloace preventive şi curative. În practică, protecţia culturilor se realizează în mod specific pentru fiecare grup de paraziţi şi concurenţi, prin folosirea soiurilor rezistente, a pesticidelor şi a practicilor culturale.

Nematodul tuberculilor de cartof (Ditylenchus destructor) este un dăunător de carantină care ridică probleme deosebite în zonele cu temperaturi medii de 15-20°C şi umiditate de peste 90%, cartoful fiind principala sa gazdă. Daunele produse de nematozi constau într-o reducere apreciabilă a calităţii tuberculilor şi în mari pierderi din producţia recoltată în timpul depozitării. Principalul mijloc de dispersie a nematozilor îl constituie tuberculii de cartof infestaţi, organele subterane ale plantelor-gazdă sau rizomii. În cazul în care mai mulţi ani la rând a fost observat un declin gradual al producţiei cu toate că s-au respectat secvenţele tehnologice, principalii vinovaţi sunt nematozii.  Se poate afirma că în controlul nematozilor sunt încorporate aproape toate metodele cunoscute în protecţia plantelor, respectiv a cartofului.

Prevenirea

Cea mai eficientă metodă este aceea a prevenirii diseminării acestora odată cu materialul biologic. Transportul cu sămânţa constituie cea mai importantă şi mai periculoasă sursă de răspândire a nematozilor. În terenurile în care au fost depistaţi nematozii se recomandă o rotaţie de minimum 3-4 ani. Terenurile cultivate cu cartof vor fi menţinute curate de buruieni deoarece acestea constituie surse de permanentizare a dăunătorului

Cu toate inconvenientele legate de poluare şi cost, nematocidele rămân o alternativă doar pentru acei producători de cartof care îşi pot permite tratamentele chimice. Gândacul din Colorado, un dăunător... istoric, reprezintă o altă problemă pentru toate culturile de cartof din ţara noastră. Condiţiile climatice din toamnă sunt determinante pentru apariţia şi dezvoltarea în primăvară a acestuia. În majoritatea regiunilor ţării, gândacul din Colorado are 1-2 generaţii complete, iar în zonele calde apare şi generaţia a treia. Dintre toate stadiile de dezvoltare a gândacului din Colorado cele mai dăunătoare sunt larvele, acestea consumând mari cantităţi de masă foliară. S-a constatat că 85% din masa foliară a unei tufe de cartof este consumată de larvele de vârstele III şi IV. În condiţii prielnice de dezvoltare acestea produc defolieri masive.

Aplicarea tratamentelor

Supravegherea permanentă a solelor cultivate cu cartof este absolut necesară în adoptarea unei strategii eficiente pentru controlul acestui dăunător. Tratamentele sunt necesare când larvele sunt mici şi au eclozat aproape toate.  În funcţie de gradul de atac şi când este necesar se poate interveni cu tratamente foliare, numărul acestora depinzând de gradul de infestare a solelor.  Pentru alegerea sortimentului de insecticide pentru controlul acestui dăunător este necesară consultarea CODEX-ului produselor de uz fitosanitar avizate pentru utilizare în România. În general este bine ca tratamentele să fie făcute dimineaţa sau seara, când plantele sunt turgescente, iar temperatura nu depăşeşte 25°C.

Dr. Daniela Donescu, Ing. Manuela Hermeziu, INCDCSZ Braşov
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 10, 16-31 MAI 2010

֩ Comentarii