Imprimati articolul

Darul ei de sărbători

Un coş cu ouă sfinţite pentru fiecare familie

Visează la acest ospăţ al Sărbătorilor de Paşti încă de pe vremea când, copilă fiind prin părţile Horezului, asista cu ochii înlăcrimaţi la neputinţa unor semeni de-ai ei de a se înfrupta din acest dar cu semnificaţie biblică. Atunci, dar mai ales acum, nu pentru toţi cei chemaţi la marele ospăţ coşul cu ouă roşii era plin.

Poate că mai ales această nedreptate socială avea s-o determine pe fetiţa dârză din Cernişoara-Vâlcei să opteze prematur spre o profesie pusă în slujba asigurării hranei. Doamna doctor veterinar Aurora ALEXANDRU, căci despre dumneaei este vorba, se situează astăzi printre primele doamne ale aviculturii româneşti. Ea face parte dintre acei medici veterinari de excepţie care răspund moral şi juridic de sănătatea cărnii de pasăre şi a ouălor pe care le cumpărăm de pe rafturile magazinelor. Realizează acest lucru de un sfert de secol şi se mândreşte că nu a făcut rabat niciodată de la menirea sa profesională.

Mirajul ştiinţei geneticii

La terminarea Facultăţii de Medicină Veterinară a avut şansa de a lucra într-o unitate avicolă recunoscută pentru prospectările ştiinţifice ale celui care avea să-i fie mentorul în materie de practică veterinară: doctorul Petre Trisan. Aici, la Avicola Mihăileşti, timp de 14 ani Aurora Alexandru a deprins primele taine ale ştiinţei genetice.

Descifrând acest miraj, ea avea să se dedice total unor cercetări practice legate de viaţa şi sănătatea noilor produşi industriali ai aviculturii mondiale. A optat pentru noul model de creştere industrială a păsărilor în momentul în care a realizat că pentru cei 22 milioane de români avicultura intensivă era singura şansă în faţa înfometării. Atât timp cât practicienilor li s-au asigurat aditivii nutriţionişti furnizaţi de marile companii occidentale, avicultura românească reprezenta a treia sau a patra forţă a Europei.

Între preamărire şi decădere

În cei 26 de ani de practică avicolă, doamna Aurora Alexandru avea să se înalţe spre apogeul şi să coboare apoi spre perigeul aviculturii româneşti. Despre ultima parte a acestei involuţii nu prea pare dispusă la dialog. Prin structura sa genetică ea este un genotip constructiv ce îndeamnă revenirea la realitatea de unde ar putea începe progresul. Cel puţin în zona sa de activitate, cea aparţinând Grupului de Firme Toneli şi Haditon, lucrurile păreau a reveni la normalitate. Din toate punctele de vedere.

În calitatea ei de medic veterinar, doamna Aurora Alexandru este profesionista care răspunde, în primul rând, de sănătatea produselor realizate de firmele avicole din subordine. Şi face acest lucru sub jurământul profesional de a nu admite niciun rabat de la normele sanitare veterinare şi de siguranţă alimentară. Aceste reguli sunt stricte, iar experţii comunitari care au verificat corectitudinea aplicării lor au apreciat în mod corect acest lucru.

Mai rea decât hidra cu şapte capete

După ce, timp de o jumătate de secol, avicultorii industriali au fost cei care au suplinit ani la rând lipsa de alimente proteice, iată că astăzi se văd puşi la zid de nişte indivizi care pentru un pumn de arginţi l-ar înfrunta şi pe Dumnezeu. „Spre ruşinea noastră, a oamenilor cu o anumită carte, această hidră cu şapte capete a sucit minţile unor personalităţi atât de respectabile până mai ieri“ – ne spunea doamna Alexandru. Făcătura este la nivel naţional, iar diriguitorii ei îşi îndreaptă forţele distructive spre tot ceea ce este bun în România.

Pentru doamna doctor nu pare a fi întâmplătoare, bunăoară, şi actuala campanie publicitară ce se face în jurul legumelor şi fructelor, când se ştie că toate acestea sunt aduse din import. Nu întâmplătoare este şi psihoza în jurul laptelui indigen. Pe cât este de dârză şi realistă, doamna doctor este totuşi o fiinţă visătoare. Continuă să creadă că foarte curând avicultura românească va fi şi mai performantă decât în perioada ei de glorie. Visează şi la viaţă veşnică printre păsările pe care le creşte cu credinţă că au parte de cea mai bună îngrijire.

I. BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 7, 1-15 APRILIE 2010

֩ Comentarii