Imprimati articolul

Curată precum apa cristalină a izvorului

Eroina reportajului de faţă, Margareta DUNĂ, actuala primăriţă a comunei Izvoarele, este o munteancă de prin părţile Vălenilor de Munte, ajunsă la anii deplinei maturităţi fizice şi mentale.

Povestea ei începe cu mult înainte de a vedea lumina zilei, într-o zonă feerică şi fără de prihană, acolo unde avea să-şi purifice sufletul, în primul rând, de la fiinţa care i-a dat viaţă: buna ei mamă, Tinca. Dacă Sadoveanu ar fi cunoscut-o, atunci este foarte probabil ca romanul vieţii sale să fi dus în lume un mesaj mult mai profund şi optimist decât cel al Victoriei Lipan. În singurătate şi suferinţă, măicuţa Tinca avea să călăuzească drumul în viaţă a celor opt odrasle, care au răsplătit-o cu cinstea şi demnitatea lor. Greu de spus de unde a adunat în ea atâta putere. Să fi fost oare apa miraculoasă a celor 36 de izvoare, din care, atunci când nu răzbea de foame, sorbea cu nesaţ pentru a induce în corpul şi sufletul pruncilor săi preceptele pământeşti care-i diferenţiază pe oamenii buni de cei răi? Sau ceva de esenţă divină?

Aflând povestea măicuţei Tinca de la una dintre copilaşele ei dragi, Margareta, aveam să trăim revelaţia judecăţilor acelor mari gânditori, care au spus şi încă mai susţin că civilizaţia românilor s-a născut la sate. Prin civilizaţie încercând să definim nu atât un nivel de cultură sau bunăstare, cât perpetuarea unor caractere puternice şi cinstite.

Lacrimile ei au fost şi de bucurie, dar şi de necaz

Ultimele au fost numeroase, dar eroina noastră evită să le expună, deşi le mai poartă cu durere în suflet.

Margareta Dună este astăzi o femeie împlinită, mamă a trei copii, fericiţi, care impresionează deopotrivă prin frumuseţe, judecată şi prin comportament uman. Mai ales aceste două calităţi din urmă, la care s-a adăugat cea managerială, au fost cele pentru care cei 7.056 de locuitori din cele 6 sate ale comunei Izvoarele - Prahova au plâns de fericire în seara când au aflat că Margareta le va fi primar.

De atunci şi până acum nu scapă nicio ocazie pentru a sărbători ceea ce ei numesc o mare biruinţă şi dreptate socială. Prima şi cea mai importantă are loc pe 2 iulie, cu prilejul sărbătorii seculare a celor şase sate.

Pentru a onora această aniversare, oamenii au pus nu numai umărul şi priceperea, ci şi bani prin care au transformat edificiile comunale în lăcaşuri de cultură ce rivalizează cu tot ce este mai valoros în zona Vălenilor de Munte şi nu numai.

Cum era şi firesc, reabilitarea arhitecturală a început cu primăria, după care a continuat cu şcolile şi grădiniţele. Fapt este că, la această dată, ele sunt dotate cu echipamente ultramoderne. Calculatoarele au devenit aici unelte obişnuite, iar copiii le mânuiesc cu o măiestrie de invidiat.

Una dintre ultimele lucrări este cea de la Căminul cultural din Homorâciu, aflat într-o stare care acuza nu numai fostele autorităţi locale, ci şi pe cele judeţene şi centrale.

Proiecte cu finalitate sigură

S-o ascultăm pe primăriţă: „Aveam în execuţie un proiect pe SAPARD pentru infrastructură. Am terminat deja asfaltarea străzilor din Schiuleşti şi o parte a celor din Izvoarele. La Schiuleşti am făcut o parcare mare, pentru cei care vin la Mânăstire la Crasna. În 2005, în urma inundaţiilor, o parte din malul de deasupra parcării s-a surpat şi am hotărât atunci să facem o parcare etajată, folosindu-ne chiar de materialele economisite la lucrarea de consolidare.

În felul acesta s-a stabilizat şi malul. Am făcut toate acestea cu cei 50 de oameni beneficiind de ajutoare sociale, apoi am şi betonat. Avem 80 de dosare la ajutor social, dar mai sunt şi oameni neputincioşi. De fapt, au sărit şi oameni din comună, benevol, ceea ce mi-a dat o satisfacţie deosebită. Cu cetăţenii am făcut şi stabilizările de teren. M-am folosit, să zic aşa, de experienţa şi profesionalismul lor, fără să dau niciun ban.

Când sunt oamenii alături de tine, îţi dau putere şi încredere. Parcarea etajată de care vorbeam am folosit-o ca scenă la Ziua Schiuleştilor, când am avut spectacol în aer liber, fanfară, concurs între copiii din sate.

Anul trecut am început să facem la Schiuleşti, împreună cu Consiliul judeţean, o grădiniţă. Sperăm să-i punem acoperiş anul acesta şi să o dăm în folosinţă. La grădiniţa din Homorâciu am făcut reabilitare generală. Am început cu introducerea apei, a grupurilor sanitare în interior, am continuat cu termopanele, am acoperit clădirea cu tablă, că ploua.

Avem patru şcoli şi patru grădiniţe, care la vara viitoare vor fi de rang european. Urmează să reabilităm şcoala din Homorâciu. Am primit un miliard de lei, prin Banca Mondială, pentru încălzire centrală şi grupuri sanitare în interior. Suntem în parteneriat cu Consiliul judeţean să facem o şcoală la Cerneşti. Acest sat este la o distanţă de zece km faţă de Homorâciu şi copiii vin pe jos aici, trec apa Teleajenului“.

Ceea ce spune primăriţa este doar o parte din programul investiţional al comunei Izvoarele. Dar câte alte mari probleme are de rezolvat Margareta Dună…! Începând cu cele care ţin de fondul funciar şi sfârşind cu activităţile artistice şi sportive. Mândria ei rămâne totuşi şcoala, cu profesorii şi copiii care învaţă aici. Fala şcolii este dată de un copil, Andrei Răduţu, care a ajuns olimpic pe ţară. Este elev la Văleni şi a luat premiul III pe ţară, la chimie, şi menţiune la ştiinţele naturii. Andrei are o vocaţie aparte şi pentru muzică. Cântă la chitară, instrument cu care a ajuns la faza pe ţară.

Dincolo de toate, familia

Până să ajungă ceea ce este astăzi, Margareta Dună a fost mai întâi o mamă desăvârşită. Educaţia dată celor trei copii şi-a găsit o răsplată deplină. „Fiica cea mare este profesor la Facultatea de Psihologie din Bucureşti, fiul este inginer constructor şi se ocupă mai departe de firma familiei, iar fiica cea mică, Marina Dinulescu, este actriţă şi face film.

Am mereu emoţii pentru ea, dar nu-mi spune dinainte finalul niciunei poveşti în care joacă. Copiii sunt cea mai mare realizare a noastră, ne reprezintă şi duc mai departe numele nostru. Dacă ei sunt buni înseamnă că şi tu, părinte, ai fost. Lupţi să fie şi ei la înălţime, măcar cât ai fost tu. Eu am o relaţie foarte caldă cu copiii mei. Şi am şi un nepoţel. Doamne, cât îmi sunt de dragi şi cât duc grija lor în continuare!“

I.BANU, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 5, 1-15 MARTIE 2009

֩ Comentarii