Imprimati articolul

Cum asigurăm confortul vacilor de lapte

În rândurile de faţă vă prezentăm câţiva dintre factorii esenţiali de care trebuie să ţineţi seama atunci când fundamentaţi un proiect de investiţie pentru o fermă de creşterea vacilor. Vom începe cu asigurarea confortului tehnologic încă din faza elaborării proiectului pentru construirea adăpostului.

Confortul biometric al cazării

Soluţiile constructive de cazare în cadrul fermei trebuie să ţină sema de dimensiunile corporale ale vacilor, şi anume:

- lungimea oblică a trunchiului – 1,40-1,70 m, care determină o lungime a standului între 1,90-2 m în grajdurile pentru vacile cu lapte;
- lăţimea trebuie să fie de 60 cm cu partea interioară racordată, oferind o rază de acţiune la furajare în jur de 80-90 cm;
- lungimea animalului culcat, formată din lungimea trunchiului proiectată pe suportul orizontal plus lungimea gâtului şi a capului flexat lateral, trebuie să fie în jur de 2,50-2,60 m;
- înălţimea la greabăn a impus o dimensiune a dispozitivelor de legare verticală de 1,30 m şi o poziţie a opritoarelor de greabăn de până la un metru;
- lungimea patului lung trebuie să asigure odihna în spatele ieslei, iar la patul scurt odihna trebuie să se facă cu capul deasupra ieslei, fapt care impune nivelul bordurii ieslei la 25-30 cm;
- înălţimea fundului ieslei trebuie să fie de 10 cm faţă de înălţimea patului de odihnă, lucru determinat de bordura ieslei care este perpendiculară pe stand, neobligând vacile să îngenuncheze pentru a consuma tot furajul din iesle;
- frontul individual de furajare trebuie să fie conceput la o lăţime minimă de 0,55-0,80 metri;
- aleea de circulaţie la adăposturile cu dispunerea vacilor crupă la crupă trebuie să aibă doi metri, iar la cele cu dispunerea animalelor cap la cap banda de circulaţie e necesar să fie de 1,10 metri;
- jugurile de contenţionare trebuie să aibă o deschidere de 0,30-0,35 metri, în funcţie de grosimea gâtului vacii;
- lăţimea de gabarit a animalului culcat trebuie să fie în jur de 1,20 metri.

Confortul de repaus al cazării

Suprafeţele de staţionare şi odihnă din faţa ieslelor sunt considerate paturi calde, iar materialul folosit pentru construcţiile lor este cărămida presată plină, aşezată pe lat sau pe cant, rostuită cu mortar de ciment. Treimea anterioară a pardoselii standului unde se află trenul anterior al animalelor legate trebuie să fie din pământ bătut, pentru ca această zonă să nu fie expusă la înmuiere prin urinare. Lutul trebuie să fie înlocuit în fiecare an cu pământ proaspăt, după dezinfecţia prealabilă a zonei respective. Mai nou, au apărut şi alte materiale pentru confecţionarea paturilor calde. Aceste spaţii ale pardoselii pentru staţionare şi odihnă sunt acoperite cu aşternut bogat de paie. Acest tip de aşternut asigură o elasticitate şi o capacitate absorbantă bună a lichidelor. În funcţie de posibilităţi, pot fi folosite 4-5 kilograme de paie pentru aşternut pe cap de animal în fiecare zi.
Asigurarea unei suprafeţe de staţionare şi odihnă corespunzătoare elimină multe probleme, cum ar fi:

- reduce numărul mamitelor prin asigurarea condiţiilor de igienă şi confort. Prin asigurarea unei suprafeţe nealunecoase, ridicarea animalelor se face uşor, normal, evitându-se traumatizarea propriilor sfârcuri;

- elimină producerea bursitelor genunchilor cauzate de lovirea de iesle, a artrozelor genunchilor cauzate de pardoseala umedă, tare şi rece. Astfel pot fi evitate inflamaţiile jaretelor şi depilări ocazionale ale şoldurilor din cauza frecării de o suprafaţă rugoasă. De asemenea, se evită producerea fracturilor de coaste prin lovirea de către vecinele de staul.

Dr. veterinar, Mihai PETCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 12, 15-30 IUNIE 2010

֩ Comentarii