Imprimati articolul

Cu popii în frunte la culesul roşiilor

Misie grea pentru preoţii ardeleni! Au pus gând mitropolitul lor şi ministrul agriculturii să-i facă să treacă, atunci când nu sunt în exerciţiul funcţiunii, prin altare, la cultivat legume fără pesticide pe câmp...

Agricultura bio, preasfinţită

Despre România se poate spune, din multe puncte de vedere, că reprezintă un paradox. Uite, ca să ne referim doar la un aspect dezbătut adesea şi în paginile revistei noastre: facem parte dintre statele cu potenţial agricol ridicat, însă nu dispunem – a cui o fi vina? – de o agricultură competitivă.

Poate pentru că nu există utilaje competitive. Sau poate pentru că subvenţiile sunt insignifiante şi se dau cum se dau. Sau poate pentru că ţăranii, cei care ştiau rostul şi gustul pământului, au îmbătrânit şi din urmă vin oameni care nu simt nicio plăcere să se omoare cultivând una sau alta. Sau poate pentru că toate astea poartă, la nivel înalt, un alt nume: dezinteres. Ori incompetenţă. Ca să nu zic prostie de-a dreptul.

Statul, cel care ar trebui să se implice în susţinerea agriculturii, nu prea dă în brânci să o facă. Aşa că, din potenţialul celor două milioane de hectare care ar trebui cultivate în sistem bio, doar despre o mică parte se poate spune că este utilizată pentru culturi ecologice. În afară de cercetătorii agricoli, care se străduiesc să descopere metode eficiente pentru a cultiva legume şi cereale fără chimicale, puţini sunt cei care renunţă la agricultura deja împământenită. Mai nou, printre aceştia din urmă sunt preoţii ortodocşi din Transilvania... Aşa a decis mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza: să se apuce sfinţiile lor să scarmene.

Uite că popa face, nu numai zice!

Mărturisesc, ca una care m-am învârtit destul de mult printre oameni, că nu-i văd pe toţi popii ortodocşi din satele ardelene şi de aiurea spetindu-se, zi de vară până-n seară, cu crescutul roşiilor şi găinilor bio. Dar dacă e ordin bisericesc, cu plăcere...

Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, preşedinte totodată al unei asociaţii de promovare a produselor eco, a declarat nu demult, după o discuţie cu ministrul agriculturii, Ilie Sârbu, că intenţionează să-i determine pe supuşii săi din Ardeal să se dedea, cu simţ de răspundere, cultivării de legume ecologice şi creşterii de animale în mod tradiţional. Îi şi văd, Doamne iartă-mă, pe popii Ardealului cu cădelniţa şi crucea în mâna bătătorită de sapă şi jumulit buruieni, propăvăduind cu zel spanacul şi brânza bio, îndemnând mirenii la o viaţă sănătoasă, convingând plebea, taman prin puterea exemplului, că asta e calea.

Dincolo de tonul uşor acid şi persiflant pe care îl am din pricina evidenţei stringente din teren, din întâlnirile şi discuţiile cu ţăranii şi popii, ideea nu e rea. Dar e doar o idee. Sătenii nu vor sări ca la armată să execute vreun ordin, fie el venit, chiar dacă n-are treabă cu ortodoxismul, şi de la Papa de la Roma. Nici faptul că e posibil să se implice în promovarea agriculturii bio n-o să constituie vreun imbold aparte pentru ţăranul român.

Culturile ecologice sunt sănătoase şi pot aduce profit mai mare, dar sunt şi greu de realizat şi întreţinut. Prietenii ştiu de ce... Aşa că agricultura fără chimicale, desigur, mult mai sănătoasă, rămâne deocamdată, cu tot cădelniţatul popilor, doar un deziderat. Să fim realişti...

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2009

֩ Comentarii